Greseala pare sa se repete din nou, acum, cand parlamentarii vor sa completeze cazierul presedintial cu o inedita suspendare, dupa cea penala. Suspendarea din functie, strecurata dinspre agora parlamentara in dezbaterea publica, in plina canicula, va umfla insa zestrea de simpatie a "prietenului" Americii, care, oricum, sta indecent de bine in "insomarele" de opinie si amagire premeditata
Ca sa ridice steagul oranj pe catargul Presedintiei, dl Traian Basescu a trebuit sa-si biruie adversarii prin felurite siretlicuri si prin neostoita tranta verbala. Intai de toate, pe cei parelnic stransi dimprejurul trandafirului singuratic sadit de Petre Roman, iar mai apoi pe ceilalti, rasfirati din trunchiul fesenist in taberele oponente. De teama trimiterii la "mititica", dar si din lipsa alternativelor, candidatul Aliantei, devenita intre timp o "coalitie monstruoasa", a riscat totul si a castigat totul. Succesul sau aproape nescontat s-a datorat nu atat talentului histrion " demagogic cu care a vrajit (de la "vrajeala"!) momentan electoratul de la noi, cat gafelor aiuritoare ale pesedistilor. Provocator incorigibil si cu har incontestabil, fostul primar general s-a vazut infruntat in ambuscadele duminicale, propagate viclean in golurile de stiri radio-televizate, nu de alde Vanghelie si Ontanu, cum era firesc, ci de ditamai ministrii ori chiar de seful Cabinetului. Aureolat de lupta de gherila purtata solitar cu guvernantii de la acea vreme, corupti si verosi (ca doar asta le e dintotdeauna fisa postului!), "Marinelul" a plusat mereu, convins ca pe piata vorbelor de duh portuar nu-l bate nimeni. Si cum poporul iubeste cu nesat scandalul, "Comandantul" i-a caftit zdravan pe dusmani si a dobandit faima de prim mardeias al clasei politice dambovitene. Faima suficienta ca sa-l transforme ulterior in "jucator", "judecator" si-n orice ii trece prin minte. Plictisit de scrobeala incremenita si falimentara a politicienilor de "lemn", norodul a tresarit pisicher si l-a primit cu bratele deschise pe guresul haiduc postdecembrist. Dosarul incropit in pripa electorala favoritului de conjunctura istorica nu i-a deranjat catusi de putin pe alegatori, astfel incat, la sfarsit de an 2004, a triumfat iarasi simtul de razbunare al multimii si nu cel de justitie. Disparitia dubioasa a "Flotei", mediatizata pana la satietate de oficialii pesedisti, n-a clatinat deloc sinceritatea si credibilitatea cruciadei basesciene impotriva ticalosiei de partid si de stat. Acuzele penale erau vagi si imprecise, niste chestii complicate pe care le pricepeau anevoie juristii insisi, daramite plebea netoata. Pe de alta parte, furtul din banul colectiv nu starneste fandacsii justitiare pe aceste meleaguri, de patima in van, dupa ce ani de-a randul statul si-a jefuit "candid" propriii cetateni. Ehe, daca ar fi "ciordit" de la vreun semen de-al lui, situatia se schimba radical! Asa, diversiunea orchestrata de regimul iliescist nu a fost luata in serios de careva. O diversiune in plus, adaugata atatora recente, numaâ buna de prostit gloata. O campanie menita sa-l discrediteze pe temutul si solticul cavaler al dreptatii, pornit sa decoreze imaginar Piata Victoria cu tepe vii! Pe ancestralul reflex de neincredere in autoritati s-a desavarsit, in cele din urma, izbanda inlocuitorului "beteagului" Stolojan, alinat, compensator si camaraderesc, cu lacrimi telenovelistice.