Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dragă Tată, ca orice om, singur de ceva vreme, îmi doresc să am o relaţie. Îmi doresc un alt om care să fie "acasă" atunci când mă întorc de undeva; un om pe care să-l aştept seara să se întoarcă de la muncă - sau de unde s-o întoarce - cu un zâmbet şi-o îmbrăţişare în prag. Da, e frumoasă singurătatea, are voluptatea ei. Ce poate fi mai reconfortant după o zi sau o noapte petrecute alergând cine ştie pe unde, fie la muncă, fie cu prietenii la bere, la vreun concert sau aiurea pe străzi ori la vreo întâlnire neaşteptat de romantică sau, dimpotrivă, neaşteptat de deziluzionantă, decât să te întorci în spaţiul tău, doar al tău, şi să petreci câteva momente cu tine doar; câteva momente în care să te destinzi, să-ţi faci lumina care îţi place în cameră, să te îmbraci în textila în care te simţi cel mai confortabil, să-ţi pui într-un pahar băutura care îţi place, la CD-player muzica ta preferată şi să reiei în minte tot filmul serii sau al zilei ce-a trecut şi să te bucuri, pur şi simplu. Sau să te întristezi. Pur şi simplu, să îţi acorzi libertatea de a simţi ceea ce simţi, de a te cufunda în starea pe care o ai fără cenzură, fără grijă că ai putea încurca sau răni pe cineva.
Face bine o anumită singurătate; aceea care îţi îngăduie atingerea unui grad de intimitate cu tine însuţi, un grad de cunoaştere şi acceptare a ceea ce eşti şi a ceea ce îţi doreşti să devii. Însă, o dată ce acestea sunt atinse, cauţi contactul uman, cauţi pe altcineva. Pe altcineva decât tine cu care să ce? Cu care să împarţi lumea ta, frumoasă sau urâtă, cum e, cu atâtea şi atâtea nuanţe şi culori. Cu care să cunoşti lumea şi altfel, aşa cum o vede şi o simte celălalt; să te îmbogăţeşti, să explorezi; un altul cu care să vezi curcubee, să sorbi ploi şi să te îmbeţi cu soare; un altul cu care să păşeşti pe noi cărări, mereu şi mereu altele, chiar dacă poate aceleaşi. O altă persoană pentru care să faci ochiuri dimineaţa, cu brânză şi cu roşii; o altă persoană care să te întrebe dacă vrei cafea sau o ţigară; o altă persoană care să te îmbrăţişeze în noapte de parcă ai fi completarea, partea care l-ar face întreg, şi tu să simţi atunci că sunteţi un întreg, că totul s-a îmbogăţit în proporţii inimaginabile şi capătă un sens nou. În acest punct, singurătatea ta începe deja să ridice bariere. Căci singurătatea îţi oferă o siguranţă, un confort. Singurătatea ta nu te poate dezamăgi, nu poate fugi, nu te poate înşela; este mereu acolo, pregătită să îţi suporte toate obiceiurile, toanele, să îţi accepte totul, să nu îţi refuze nimic. Un alt om - nu.
Când ajungi în acest punct şi găseşti - sau crezi că ai găsit - pe acest "altcineva", începe concretul. Care concret, la 28 de ani, în Bucureşti? Păi, de unde să încep... Singur sau nu. "Realizări" anterioare? Copii sau nu? Lucrează sau învaţă. Locuieşte unde? (în celălalt capăt al Bucureştiului sau aproape; aveţi timp să vă vedeţi sau trebuie să programaţi întâlnirile în week-end...). Locuieşte singur? Îţi poţi petrece vreo noapte la el, cu bagajul pregătit pentru următoarea zi de serviciu, sau locuieşte în cameră cu altcineva... sau, mai rău: locuieşte cu fosta iubită, care este şi proprietara apartamentului sau singura care achită chiria (deoarece el traversează nişte dificultăţi financiare). Dar tu îl poţi primi la tine sau şi tu locuieşti în gazdă la vreo bătrânică sau în chirie... Apoi, vă puteţi sincroniza timpii liberi sau aveţi programe inverse de lucru, somn şi petrecere a timpului liber...
Şi apoi, este oare totul atât de complicat sau, de fapt, foarte simplu şi natural? Este sau nu este...
