Şistul de pe tobă

Cu o cerbicie pe care aş fi bucuros să constat că premierul o are şi în alte împrejurări, mai ales când e vorba de chestiuni de supravieţuire a categoriilor defavorizate ale populaţiei şi de asigurare a unui vital echilibru între veniturile minimale şi cheltuielile obligatorii, Victor Ponta a reluat în şedinţa de guvern de miercuri tema sa obsesivă: gazele de şist. Le prezintă de câteva luni cu o stăruinţă care o depăşeşte până şi pe aceea a lobbystului Traian Băsescu, care i-a pus în palmă acest cartof fierbinte, ca şi pe aceia ai altor resurse, în primul rând aurifere. Exploatate de către concernul american Chevron, asupra României s-ar revărsa cornul abundenţei: independenţa energetică, debarasarea de ruşii de la Gazprom, locuri de muncă, venituri la Buget şi un noian de alte vorbe, altminteri frumoase, dar nesusţinute de cifre, de date concrete, de evaluări profesioniste şi mai ales oneste. Spun oneste, pentru că nu am certitudinea că înalţii oficiali guvernamentali înfăţişează naţiunii dosarul respectiv într-o necesară, obligatorie transparenţă. Există nişte nemernici, spun ei,  care se opun acestei afacerii de mare succes a statului, care se încrâncenează să nu recunoască uriaşele beneficii care ar potopi România, dacă şi-ar exploata gazele de şist. Şi fără prea multă reţinere, premierul a făcut o trimitere la o "anumită televiziuene" (citeşte: Antena 3), care a abordat adesea neclarităţile acestei tranzacţii.

Să avem pardon, nu România ar deţine exploatarea, ci Chevron. România ar trebui pur şi simplu să cumpere de la Chevron - evident, tot la preţul pieţei - gazele extrase din propriul subsol. Da, dar o să luăm redevenţe de pe urma concesiunii, se mai aude dinspre Palatul Victoria. Cât de mari vor fi aceste redevenţe? Cât media europeană, zice Guvernul. În baza cărei legi, de vreme ce, venit la putere de peste un an, Cabinetul nu s-a învrednicit să pună pe masa Parlamentului, iar acesta să adopte o nouă lege a redevenţelor? Să demontăm şi alte afirmaţii vădit nesustenabile. Se tot vântură ideea că SUA îşi exploatează gazele de şist, ceea ce a determinat reducerea costului general al gazelor cu 25%. În primul rând, SUA, ca ţară, îşi exploatează ea resursele, nu le-a concesionat chinezilor sau ruşilor, aşa că e firesc să se afle în câştig. În al doilea rând,  deja se pune şi acolo piciorul pe frână, constatându-se că în zonele fracturate (deşi nu se află în coasta unor localtăţii sau staţiuni turistice, cum se preconizeazi în România) este afectată pânza freatică şi în subsol, putând răzbate la suprafaţă, rămân mari cantităţi de substanţe toxice, inclusiv radioactive.

Oricum, în Europa, inclusiv în România, cu totul altele sunt datele problemei. Iar forurile UE manifestă maximă prudenţă, necum nu recomandă, aşa cum susţin unii demnitari români, extragerea prin fracturare hidraulică a gazelor de şist. Cred că premierul, care a participat recent la Consiliul European unde s-a abordat această temă, a înţeles, totuşi, că organismul respectiv (ca şi Parlamentul European) nu recomandă exploatarea, ci lasă la latitudinea guvernelor să-şi stabilească fiecare politica în domeniu, dar cu obligaţia de a se respecta protecţia mediului, a vieţii şi sănătăţii populaţiei.

Fie spus, aşa şi procedează executivele unor ţări ca Franţa şi Bulgaria, care au interzis categoric tehnologia respectivă, ori Germania, care a instituit un moratoriu, preferând să folosească centralele clasice, fie şi alimentate cu cărbune de import. România e o ţară săracă. E nevoită să-şi scoată la mezat şi ultimele resurse. E o conjunctură de piaţă proastă, e criză, vânzările merg prost, dar asta nu înseamnă să recurgem iar şi iar la privatizări şi concesionări oneroase, să înstrăinăm şi bruma ce-o mai avem pentru praful de pe tobă.

In 23 de ani, ne-am furat destul singuri căciula, cedând pe  mai nimic ba petrolul, ba gazele "tradiţionale", ba combinate industriale, sub presiunea granzilor care ni le înşfăcau ca să ne primească fie în NATO, fie în UE. Vorba marelui Constantin Tănase, "Am vândut, am tot vândut, şi pe dracul l-am vândut, dar cu asta ce+am făcut?!". Ce să facem, am ajuns pe ultimul loc în Europa, cu un salariu minim cât un sfert din cel din Grecia falimentară. Probabil vom fi nevoiţi să concesionăm şi alte reurse ale subsolului. Dar - tot spune premierul Ponta că are drept exemplu Polonia - poate-şi aduce aminte că guvernul de la Varşovia i-a notificat pe concesionarii exploatării gazelor de şist că, pe viitor, ori plătesc statului polonez 80% impozit pe profit, ori îşi iau catrafusele.