Smecheri si lobbysti

Ne place, nu ne place sa recunoastem, suntem o natiune de disimulati. Pe de o parte, ne-ar placea ca lucrurile sa fie clare, exacte, bazate pe reguli care sa nu se clatine ca salcia-n vant, iar pe de alta parte, cand avem ocazia sa si facem ceva concret pentru a limpezi lucrurile, dam inapoi, sub diverse pretexte.

In aceasta postura ne aflam si in privinta tot mai actualului subiect, lansat de presedintele Traian Basescu, privind grupurile de interese, care doresc sa intre in amicitie nepermis de stransa cu membrii Cabinetului, cu scopul de a face profit.

Toate aceste dezbateri publice ar fi desuete daca, si in Romania, lucrurile in care credem ca natiune ar avea si un corespondent in plan legislativ. Ei bine, din pacate, nu este asa. Cand s-a pus problema, prin anii ’90, sa fie elaborata o lege a lobby-ului, cei mai multi politicieni au sarit ca arsi. Chiar si unii reprezentanti ai societatii civile. Cum adica? Sa legiferam spaga, mita, peschesul? Sa transformam in fapte curate actiuni din subteranul economiei, unde ar fi bine sa ramana cat mai mult timp? Doamne fereste! Numai ca s-a dovedit ca tot ceea ce nu este platit pe fata, la lumina zilei, potrivit unor intelegeri ferme, nu la mica intelegere, costa infinit mai mult.

Lobbystul acceptat in toata lumea, de fapt agentiile de lobby fac un serviciu de PR mai aplicat. Sustin puncte de vedere ale unor grupuri de interese in fata autoritatilor, pentru a directiona legislatia si actiunile guvernamentale in sensul unei mai bune desfasurari a activitatii lor.

Lucru care inseamna, e drept, un randament crescut si, fireste, rotunjirea profitului despre care vorbeam. Agentia de lobby care, prin expertii sai, pregatiti, de regula, in domeniile juridic, financiar, comunicare, reuseste sa induplece institutii ale statului sau sa obtina o favoare legala, cat de mica, este rasplatita cu un procent din afacere, care se stabileste anterior. Astfel, se stie din capul locului cine cui a dat si cat. Procentele, ca si taxele platite ca impozite, ulterior, sunt transparente.

In locul unei astfel de situatii, noi am preferat ca, de 15 ani, sa luptam din gura impotriva coruptiei, dar sa nu facem mare lucru pentru indepartarea ei. Sunt preferate, asadar, relatiile facute pe sub mana, cumetriile, spaga pe la functionari, directori, directorasi, mita la nivel inalt, bonusurile, tablourile, calatoriile in strainatate, masinile luxoase, obtinute in schimbul unor avantaje in afara legii. Din pacate, s-a ajuns ca, de multe ori, mita sa se dea si pentru a pune lucrurile in miscare. Altfel, functionarii aplica legile dupa capul si interesele lor. S-a ajuns in situatia disperata si ilara, totodata, ca unii oameni de afaceri sa dea bani pentru a se respecta legi deja existente, laolalta cu cei care mituiesc pentru a li se fabrica legi speciale.

Si-atunci nu este de mirare ca multa lume este inca reticenta la ideea de lobby - si a aducerii acestuia in legalitate - cata vreme traficul de influenta, depasirea atributiilor de serviciu si interesele de tot felul domina viata noastra economica. Cand vorbeste cineva despre coruptie, nu mai impresioneaza pe nimeni. A intrat in vocabularul banalitatilor de zi cu zi, ca si saracie, scumpiri, taxe.

O marota pentru politicienii din Opozitie, coruptia devine un fenomen abstract, atunci cand ajung la putere. La fel cum tot ei, cu buna stiinta, nu fac mari eforturi pentru a tine in frau mita, preferand, de exemplu, lobbystilor profesionisti, legalizati, niste smecherasi cu relatii si pretentii pe masura, care stiu cum sa profite de aceasta sinecura, pentru ca, apoi, sa ne persifleze si sa nu mai poata sa respire acelasi aer cu noi, ceilalti romani, depasiti si transpirati.