x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Șoarecele elefant

0
Autor: Ionuț Bălan 16 Iun 2021 - 08:00
Șoarecele elefant


O lege a lui Murphy postulează că un elefant e un șoarece construit după indicațiile guvernului.

Aici intervine însă o primă întrebare: De ce un șoarece ajunge elefant? Pentru că indicațiile guvernului se raportează strict la factori politici și de aici rezultă o structură încărcată cu foarte mult personal neproductiv.

Bine, dar elefanții nu aparțin doar statului, ci și sectorului privat. Elefanții privați cum au apărut? Ca urmare a negocierilor guvernamentale, ceea ce face să poarte aceeași lipsă de eficientă, vezi cazul energiei și a cartelurilor rezultate, folosite să încaseze statul mai mult din taxe pe seama reaprinderii inflației, fără să se majoreze impozitele ca și cotă.  

Din răspunsurile la cele două întrebări am ajuns la o idee clară. Când guvernul participă la ceva transmite ineficiența venită din presiunea politică. Deoarece politicul caută să dețină controlul în detrimentul oricărei alte funcții.

Din acest motiv, în economia României se văd bănci, furnizori de utilități și retaileri mari. Așa au dispărut magazinele mici de la parterul blocurilor și locul le-a fost luat de lanțuri de supermaketuri. La fel cum s-a întâmplat și cu benzinăriile mici. Ca nu cumva în acest domeniu supraaccizat să se facă evaziune fiscală. 

Cu alte cuvinte, dacă la noi operează 2.000 de benzinării, iar în țara OMV, care a preluat Petrom, 3.500 - stat cu jumătate din populația noastră și o treime din suprafață - acest lucru e posibil din același motiv pentru care a eliminat acciza minimă la țigările Carpați de pe piață.

Astfel sunt încurajate oligopolurile și se explică de ce a fost împărțită România între taberele conducătoare.

Sigur că mai există companii mici, însă cele direct productive n-au legătură cu piața autohtonă, fiindcă realizează componente pentru piața externă.

Iar băncile, asigurătorii și furnizorii mari ce acționează pe piața internă fie nu adaugă valoare, fie n-o redistribuie. Și atunci se administrează sărăcia, finanțată dintr-o datorie externă care crește, în loc să se creeze bogăție, cu ajutorul piețelor. 

Dacă nu credeți, ia gândiți-vă la cât ar crește șomajul dacă s-ar întoarce mâine toți românii care lucrează în afară? Așa se întâmplă când preferi controlul în detrimentul eficienței.

Și acum să ne întoarcem la început și să mai explicăm o dată de ce avem elefanți privați. Fiindcă respectivele companii aparțineau statului și am fost constrânși să le privatizăm pentru a adera la UE.

Am trecut brusc de la „Nu ne vindem țara” la „Hai să intrăm în Uniunea Europeană”, din cauza lipsei de expertiză în management. După care n-am urmărit să remediem deficiența. 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de