Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cam la fiecare început sau sfârşit de an suntem, vrând-nevrând, confruntaţi cu o avalanşă de clasamente, toate începând cu două cuvinte inevitabile: „cele mai”. Unul dintre ele, publicat de suplimentul de duminică al unui prestigios cotidian newyorkez, se ocupă de „cele mai” bune idei ale anului 2010.
Aflăm că părinţii unor copilaşi subponderali vor putea achiziţiona în viitorul apropiat lapte de mamă, perfect autentic, pasteurizat şi sterilizat, un supliment alimentar care ar face minuni pentru sănătatea progeniturilor. Nu sunt precizate metodele de recoltare, ceea ce lasă mult loc liber imaginaţiei.
Se vorbeşte despre senzori ultrasonici care pot calcula la milimetru poziţia unui automobil în raport cu eventualul loc de parcare. Astfel, şoferii (şi şoferiţele) care nu se pot lăuda cu o tehnică impecabilă de manevrare în spaţii limitate îşi vor pierde şansele de a explica sau justifica zgârieturile sau loviturile produse în timpul procedurii cu pricina. Veşti bune şi pentru jucătorii de baschet. Concept 1, o premieră absolută în materie de încălţăminte sportivă, poate adăuga cel puţin 10 centimetri la înălţimea săriturii, fără a afecta negativ alergarea sau deplasarea laterală. Profesioniştii nu se vor bucura de gheata magică, ea a fost imediat interzisă de NBA. Viitorul aparţine amatorilor. Vorbă să fie...
Noutăţi şi în materie de îmbrăcăminte. Banalul articol de lenjerie care acoperă corpul de la umeri până la brâu, purtat direct pe piele şi cunoscut sub numele de maiou, trăieşte un nou început de carieră. Realizat dintr-un material textil hibrid, care combină bumbacul cu fibre de carbură de boron (sau de bor, metaloidul cu numărul 5 în tabelul periodic al elementelor), vechiul maiou devine vestă antiglonţ, armura războinicului modern.
Un premiu pentru originalitate i s-ar cuveni ucrainencei Elena Bodnar, care a observat că majoritatea supravieţuitorilor dezastrului de Cernobîl au folosit metode improvizate de protecţie a căilor respiratorii. Ea a inventat un sutien ale cărui cupe se pot separa cu uşurinţă pentru a fi transformate în măşti de gaze.
Să părăsim domeniul rufăriei de corp şi să intrăm în cel al pre-zicerilor. Cum îşi imaginează scriitorii viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat? Unul dintre aceştia, Gary Shteyngart, cunoscut pentru primele sale romane de succes, „Jurnalul debutantei” şi „Aburdistan”, descrie un viitor sumbru al unei Americi în război cu Venezuela, un New York fărâmiţat în cartiere izolate şi în permanent conflict, o lume obsedată de menţinerea unei iluzorii tinereţi. Fiecare om poartă atârnat de gât un „aparat” care îi afişează situaţia financiară şi capacitatea de atracţie sexuală. Se comunică aproape exclusiv prin e-mail şi SMS, banii îşi schimbă valoarea în fiecare clipă, guvernul e din ce în ce mai greu de suportat. Oricine vrea poate produce o emisiune de televiziune prin intermediul internetului. În această lume se desfăşoară o poveste de dragoste supertristă, care este şi titlul romanului lui Shteyngart: „Super Sad True Love Story”.
Dar să nu uităm că acum vreo 35 de ani, în 1975, John Brunner, un autor britanic de SF, pe cât de prolific (peste 80 de volume de ficţiune!) pe atât de original şi de talentat publică o nuvelă care avea să devină faimoasă în vremurile noastre, „The Shockwave Rider”. Scrisă în anul în care îşi făcea apariţia primul computer personal, cartea descrie o lume unită printr-o „reţea de date” care poate fi contactată prin telefon şi care se ocupă de finanţe, distracţii şi comunicaţii. Sună cunoscut, nu-i aşa? Seamănă cu internetul.
Brunner descrie un „vierme” cibernetic pe care azi l-am numit virus. Eroul său, un „hacker” numit Nick Haflinger lansează în ciberspaţiu un astfel de „vierme” care pune brusc şi iremediabil la dispoziţia utilizatorilor reţelei toate secretele guvernului. Disperaţi, reprezentanţii oficialităţilor încearcă să-l aresteze pe Nick. Orice asemănare cu scandalul foarte real Wikileaks este, să sperăm, pur întâmplătoare. Odată eliberată şi difuzată, informaţia nu mai poate fi ascunsă. Poate că Julian Assange, creatorul de Wikileaks, ceea ce i-a atras multe necazuri, se poate consola cu soarta lui Nick Haflinger, devenit invincibil în finalul aventurii sale. Assange nu este invincibil şi poate nu are mari şanse să devină. Şi el şi noi suntem şocaţi de previziunile făcute de Brunner, poate cel mai profetic autor de SF.
Alvin Toffler scria, fără prea multă imaginaţie, despre şocul viitorului. Se pare că există şi inversul acestuia.
