O dată cu înfiinţarea Mişcării Populare, “polul” MP, PDL, PP-DD sugerează că USL nu mai are susţinere. De asemenea şi Traian Băsescu a devenit mai vocal, iar coaliţia de la putere dă impresia că pentru a-şi implementa deciziile importante trebuie să negocieze cu oamenii preşedintelui.
Părerea mea este că USL trebuie să verifice dacă Mişcarea Populară are dreptate şi să declanşeze acum, când începe sesiunea parlamentară, alegeri anticipate. Iar după aceea urmează să constate dacă tonul prezidenţial a rămas la fel de sus şi oamenii săi de încredere mai pun frână în plan decizional. Şi, fireşte, că alegerile anticipate ar trebui organizate pentru a se reforma peisajul politic. În prezent, în Parlamentul României sunt aproape 600 de senatori şi deputaţi. Iar dacă tot a cerut şeful statului să se respecte rezultatul referendumului din 2009, normal ar fi să se ţină cont de voinţa prezidenţială şi să se aleagă 300 de parlamentari. Dar asta cu precizarea că Parlamentul ar trebui să rămână bicameral, pentru a funcţiona principiul dublei cenzuri, iar vot uninominal să fie unul pur.
Recunosc că ideea declanşării unor alegeri anticipate, când deţii o majoritate confortabilă, nu-mi aparţine. Adrian Năstase a fost acela care a militat în octombrie 2002 pentru un scrutin în avans, care să provoace “căderea” tandemului Băsescu-Stolojan. Ce s-a întâmplat după 2004 ştim cu toţii...
Important este însă, reiterez, de a verifica dacă Mişcarea Populară are dreptate şi USL şi-a pierdut susţinerea. Pentru că dacă n-are, s-ar putea vedea, după anticipate, că Uniunea Social Liberală ocupă peste trei sferturi din Parlament, nu două treimi. Că scapă de “adunătură” de parlamentari proprii prin reducerea numărului aleşilor, şi astfel nu mai sunt puse în pericol relaţiile diplomatice cu marile puteri ale lumii. Şi că nu mai e şantajată de oamenii “de încredere” când trebuie luate decizii importante.
În România mi s-a părut, la un moment dat, că începe o formatare de jos în sus a societăţii, urmată de una de sus în jos. Prima, care a implicat administraţiile locale şi unele companii de stat s-a lovit însă de caracterul oamenilor puşi. Cea de a doua, care a pornit de la miniştri şi conducători de autorităţi s-a oprit în eşalonul doi al instituţiilor. Şi rezultatul este - o spun încă o dată - că pentru fiecare decizie se negociază la nesfârşit, şi sunt de luat hotărâri importante în domeniile puse pe butuci de Guvernul Boc: sănătate, învăţământ, infrastructură. Iar dacă procesul de alocare a fondurilor comunitare ar fi mai puţin greoi, nu doar că s-ar finanţa mai facil domeniile “europene”, ci s-ar elibera resurse în celelalte direcţii. Ştiu că în urma anticipatelor ar putea rezulta un sistem cu iz totalitar, dar pare singura soluţie. Băsescu mai are un an de mandat şi treaba nu va merge la viteza care trebuie în această perioadă. Iar după acest an, derulat în asemenea condiţii, USL se va fi erodat puternic. Nu sunt nici pe departe fanul lui Adrian Năstase, dar ideea lui din 2002, de a-şi consolida puterea pentru încă patru ani, e de reţinut.