Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt 20 de ani de când privesc ce se întâmplă în Ministerul de Interne. Am văzut oameni oneşti şi pricepuţi în meseria lor. Dar şi figuri infatuate, paraşutaţi politic sau indivizi care nu puteau da o explicaţie onestă pentru averea făcută. În istoria de peste două secole a Poliţiei Române, s-au derulat mereu poveşti răsunătoare în ciocnirea cu infractorii. Au existat şi cazuri de vardişti care au bătut palma cu hoţii. În perioada Miliţiei, exemplele erau destul de rare. Doar vârfurile aveau privilegii, cu protecţie de la PCR. Să zicem că miliţianul simplu se limita să primească şi el un şoric la pomana porcului altora. Azi, şoricul e unitatea de măsură a dezonoarei şi parvenitismului în Poliţia Română.
În cei 20 de ani de turbulentă democraţie românească, apucăturile balcanice au evoluat până la un nivel fără precedent. La începutul şi mijlocul anilor ’90 se putea bea un şpriţ pe gratis la restaurant al unui personaj comsi-comsa, ce voia şi el o relaţie cu oamenii legii. Spre sfârşitul anilor ’90 am auzit stupefiat, chiar în MAI, despre un personaj de top care instituise un soi de taxă de avansare. Strânsese omul câteva sute de mii de dolari pe propria semnătură. Hoţii sau cine ştie cine i-au spart casa generalului cu pricina şi au furat dolarii. Acum nici să-şi anunţe subordonaţii nu putea, în urma unei plângeri, pentru că ar fi urmat întrebarea firească: de unde aveaţi această uriaşă sumă cash, domnule general?!
Marea masă a celor din Interne (Poliţie, Jandarmerie, IGSU-Pompieri, Arhivele Statului) şi-au văzut de treaba lor. Au respectat uniforma purtată şi au menţinut un echilibru social şi de ordine publică rezonabil, comparativ cu ce vezi în Bulgaria sau Ucraina, vecini de-ai noştri. N-am omis din greşeală menţionarea serviciului secret al Internelor (UM 0215, UM 0962, actual DGIPI). Pur şi simplu nu m-am lămurit încă, după 20 ani, care e acolo procentul de profesionalism şi onestitate. Mai studiez şi revin peste alţi 20 de ani cu un răspuns.
Din cei peste 150.000 de angajaţi MAI, arma Poliţiei este fără doar şi poate cea mai vizibilă. IGSU, cea mai preţioasă, prin prestaţia remarcabilă a Pompierilor în SMURD.
Atunci când dosarul unui poliţist corupt apare în public, mediatizarea e mai mare decât în privinţa unui poştaş sau ceferist. Impactul acuzaţiei de corupţie asupra unui om al legii (în uniformă) e spectaculos şi oricine poate înţelege de ce.
Asasinatul din Piatra-Neamţ
ne-a adus în lumina reflectoarelor un alt caz de poliţist care dezonorează haina pe care o poartă. Tupeist, ajuns în doar 12 ani la cel mai înalt grad profesional înaintea celui de chestor (echivalentul generalului), habarnist privind responsabilităţile sale de şef de inspectorat judeţean, plin de bube în relaţia cu interlopii.
În ultimii ani, acolo mafia a pus stăpânire pe tot. Mafioţii au mânjit centrele de putere locale, regionale şi cu ceva bătaie spre Bucureşti. Clanul acesta remarcabil prin forţa sa corupătoare a convertit câteva judeţe în feude personale. Ani buni au fentat legea, au mituit, au beneficiat de trafic de influenţă pe scară largă. Proverbul despre muşamalizarea unor nereguli spune că “s-a pus batista pe ţambal”. Peste mafia moldovenească din Neamţ, cu ramificaţii în Iaşi, Bacău şi chiar în Basarabia, s-a aşternut un mare şoric. Nu din acela subţire şi bun de mâncat, după care tânjeşte orice copilaş la pomana porcului. Ci un şoric gros, de porc bătrân, din care se fac pantofii. Acel element vestimentar destinat călcării în picioare.
Ce n-a reuşit nici poliţia locală, nici cea naţională să prevină sau să combată în Neamţ şi alte judeţe? Să le luăm pe rând, din surse publice şi documente oficiale. Magazine incendiate. Case incendiate. Maşini incendiate. Contrabandă cu ţigări. Cămătărie. Sinucideri ale victimelor rămase fără case. Politicieni corupţi, milionari în euro. Interlopi care se bat şi se împuşcă între ei. Şefi de vamă destituiţi pentru asociere cu mafia. Bani negri cu sacoşa. Acte notariale dubioase. Averi nejustificate. Trafic de influenţă. Ameninţări frecvente cu moartea. Tentative eşuate de asasinat. Tentative reuşite de asasinat. Bătăi ca-n filme. Trafic de maşini furate. Cazinouri şi hoteluri făcute cu bani negri. Case şi terenuri cu nemiluita, imposibil de justificat prin câştiguri legale. Puşcăriaşi deosebit de periculoşi eliberaţi pentru “bună purtare”. Control judiciar inexistent pentru cei care prezintă un grav pericol public. Nesancţionarea cămătariei prin împărţirea beneficiilor cu şefii poliţiei şi ai politicii locale. “Rezolvarea unor probleme personale pentru ofiţerii de poliţie cu ajutorul unor membri ai lumii interlope” – citat dintr-un raport MAI. Înregistrarea ilegală a convorbirilor unor superiori din Poliţie şi MAI. Şantaj. Utilizarea ilegală a unor arme de foc.
Înmatriculări ilegale la RAR local prin fals şi uz de fals. Partide de poker între mafioţi şi autorităţi, unde primii “pierd” sume uriaşe în favoarea oamenilor legii. Ofiţeri de poliţie condamnaţi la Înalta Curte pentru mita primită de la mafioţii nemţeni. Urmăriţi internaţional scăpaţi în prima fază de sub escorta Poliţiei şi lăsaţi apoi să fugă peste graniţă. Criminal prins, căruia i se pune cagulă de poliţist, la cerere.
În Neamţ e linişte. De la Bucureşti, însuşi ministrul de Interne felicită Poliţia pentru tabloul descris mai sus. Toată lumea vede, strigă că e blat. Henţ în careu inventat în minutul 90. Arbitrul jucător se face că nu aude. Acordă Pinalti. Putere – Populaţie 1-0. Joaca a luat sfârşit.
