Spiritu’ lu’ nea Nicu trăieşte foarte bine

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
"Unanimităţile nu se fac decît în cazul intereselor comune: drepturi financiare şi facilităţi pentru ei, protecţie în faţa penalului tot pentru ei. Iată că, mai nou, exact înaintea primului scrutin uninominal, vor să şi controleze ştirile politice."

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Revin, fără nici cea mai mică plăcere, la scandalul declanşat de adoptarea în Senatul României a uneia dintre cele mai năroade legi cu putinţă din istoria democraţiei româneşti postrevoluţionare. Fireşte, e vorba de faimoasa paritate pozitiv/negativ a ştirilor din jurnalele radio-tv. Iniţiată de peremistul Funar şi liberalul Ghişe (marile spirite se întîlnesc în momentele decisive ale istoriei), dar votată (la mînă, fiindcă faimosul sistem electronic s-a stricat la ţanc) într-o nesimţire unanimă de un cvorum mincinos al tuturor doctrinelor şi intereselor, modificarea Legii audiovizualului demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că, dacă ar putea, politicienii ar călca pe gît pînă la sufocare mass-media.  Asta-i problema de fond, faptul că, în materie de încercare de control al presei, spiritul lui Ceauşescu n-a murit nici la mai bine de 18 ani după ce ultimele picături de sînge s-au scurs din trupurile ciuruite ale fostului cuplu dictatorial.

Pitoreştii foşti primari de Braşov şi Cluj, eşuaţi în Parlamentul României după ce s-au făcut de rîs în alegerile locale şi au fost salvaţi de şomaj de propriile partide, nu sînt nici pe departe nişte proşti. Dimpotrivă, cei doi sînt caracterizaţi de şiretenie. Au abilitatea supravieţuitorilor de meserie care cad mereu în picioare. Mai mult decît atît, cuplul tragi-comic de iniţiatori ai modificării legislative este peren în studiourie de televiziune. Clemenţa de care se bucură din partea realizatorilor de talk-show-uri, care-i invită fix cît să umple spaţiile goale şi numai ca să pară că emisiunile lor sînt neutre din punct de vedere politic, a constituit o nemeritată trambulină de imagine pentru acest tip de emitenţi ai unor enormităţi epocale. Aparenţa marţială a celor doi bufoni politici, care-şi închipuie că orice neterminat poate fi director de ştiri şi care de vreo cîteva zile se dau purtătorii de mesaj ai cetăţenilor revoltaţi pe care i-ar întîlni pe stradă, nu mai păcăleşte demult pe nimeni. Tînguielile lor, de închipuiţi martiri ai intereselor nemernicei prese, sînt menite să-i impresioneze nu pe electori, ci pe şefii lor de partid, doar-doar or apuca şi ei cîte o nominalizare în colegiile electorale de succes. Care şefi de partide politice – toţi, fără nici o excepţie – s-au ferit să explice atît votul senatorilor lor, cît şi modul cel puţin străveziu în care, fix în perioada în care nu se face de-un cvorum pentru urmăririle penale ale foştilor miniştri sau pentru rezolvarea problemei funcţionării Curţii de Conturi, aceştia au sindicalizat de-o unanimitate greţoasă. Cunosc de prea mulţi ani mecanismele parlamentare ca să mă mai mintă cineva că a fost o întîmplare. Unanimităţile nu se fac decît în cazul intereselor comune: drepturi financiare şi facilităţi pentru ei, protecţie în faţa penalului tot pentru ei. Iată că, mai nou, exact înaintea primului scrutin uninominal, vor să şi controleze ştirile politice. Fiindcă Funar şi Ghişe, portdrapelele unui asalt pe care l-au ordonat alţii, chiar ne jignesc inteligenţa dacă mai susţin sus şi tare că-i freacă grija de babele revoltate de sexul şi adrenalina din ştirile de la ora 5. La o adică, în calitate de utilizator consacrat şi devotat al serviciilor de taximetrie, eu sînt asaltat zilnic de scepticism cu privire la faptul că-n Casa Poporului s-ar şi munci, de înjurături la adresa parlamentarilor şi de convingeri ferme că toţi politicienii români alcătuiesc o masă amorfă de hoţi. Dar zău că nu mi-a dat vreodată prin cap să mă apuc să strîng semnături pentru desfiinţarea Parlamentului şi abolirea democraţiei.