”Spune-mi ce simți că-ți spun?”

Zilele trecute am ieșit să cumpăr ceva cu numai cateva minute înainte să mă viziteze o prietenă. Cand achitam cumpărăturile, am ”știut” dintr-o dată că trebuie să cumpăr o brichetă. O imagine simplă, clară, spontană, mi-a vorbit fără cuvinte, dar știam/simțeam – în același timp – fiecare cuvant pe care mi-l spunea; priveam brichetele langă casa de marcat și știam în aceeași fracțiune de secundă că prietena mea fumează și va veni la mine fără brichetă. ”Cumpără o brichetă”, auzeam în interior”. Mintea m-a blocat; n-am cumpărat bricheta. ”Lasă, mă descurc eu dacă o fi așa”, mi-am spus cu mintea mea de zi cu zi. ”N-am venit niciodată fără brichetă”, a remarcat ea și eu am ras, fiindcă știam deja toate astea, pentru că știam un lucru atat de mărunt! Dar asta nu-i tot; existența își dezvăluie fațetele ei subtile, profunde și frumoase, poate pe acelea pe care le cunoaștem, le recunoaștem și le înțelegem puțin din pricina scufundării noastre în lumea palpabilă, materială, în multe alte feluri. De exemplu, altcineva mă caută și-mi spune puține cuvinte, dar mă provoacă așa; ”Îți transmit ceva acum. Spune-mi ce simți că-ți spun eu”! Asta mi-a amintit că în urmă cu vreo cațiva ani( vreo trei), am luat masa cu un amic de-al meu mai special, un psiholog străin, care susținea cursuri în Romania. Nivelul lui spiritual era foarte ridicat. La masă fiind, el mi-a luat mainile, m-a invitat să închid ochii și m-a întrebat; ”Ce ți-am spus acum”? ”Privește ce apare spontan în interiorul tău și spune cu voce tare”, m-a îndemnat el! Cand am descris ce simțeam, aveam deja ochii deschiși și el nu și-a ascuns emoția, nici bucuria. Era un exercițiu practic prin care-mi spunea ”atenție, căci poți să trăiești adesea în viața ta ceea ce trăiesc ceilalți, să știi că știi, pur și simplu, și dacă știi, cand vei trăi ceva neplăcut, se poate să nu fii tu, să fie celălalt în tine”!

Am citit pe Facebook un articol interesant despre empatie(de altfel, din pricina lui scriu acum!); conținea o mulțime de definiții– unele dintre ele spectaculoase, dar parcă empatia trăită e mai frumoasă și mai puternică decat orice definiție culeasă din cărți. Să simți ce simte celălalt, asta ar fi empatia! Una dintre definițiile pe care le-am recunoscut ca fiind minunate în articolul cu pricina era aceea că ”empatia e iubire pentru celălalt”, că fără iubire ”altul nu devine tu” în tine. Fără această ”iubire”( cand spun iubire acum nu spun emoția ce se naște între bărbați și femei, ci spun campul extins al vieții, care-i iubire și lumină și care așteaptă să ni se dezvăluie în trăirea noastră, pe măsură ce abandonăm negativitatea interioară) s-ar putea să fim mai puțin empatici. În același timp, mă întreb dacă nu cumva ne purtăm în noi mai mult pe noi înșine fără empatie, dacă nu cumva știm mai puțin despre ceilalți și dacă nu cumva absența empatiei ne face mai egoiști și mai puțin capabili să sprijinim oamenii din jurul nostru? Capacitatea de empatie poate fi și o provocare uriașă, căci se poate ca adesea să ducem în noi și suferințele celorlalți. Dacă poți ști că o prietenă are nevoie de brichetă, atunci poți ști orice și poate fi important să știi cand altul are nevoie de ajutor, cand cineva trăiește un sentiment de neputiință, de deprimare profundă, de neliniște existențială. Asta te poate ajuta să dai un telefon...cand simți impulsul de a-l da(exemplul meu cu bricheta este negativ, căci nu mi-am ascultat percepția și asta înseamnă că nu mă ascult întotdeauna pe mine însămi; nu sunt un exemplu de urmat în acest caz, dar în multe altele reacționez cu mult mai frumos!). Poate cineva drag te cheamă și nu spune cuvinte, exact ca amicul care mă testează conștient în această privință. Vreau să spun că viața noastră e plină de mesaje pe care nu le vedem, nu le citim și nu le ascultăm, că fiecare ființă din viața noastră are un dar pentru noi, cum ar fi acela prin care ți se cere ”să-i spui celuilalt ce-ți spune el fără fără cuvinte”. Ce-ți spune altcineva fără cuvinte se poate să-i slaveze viața dacă ești dispus să auzi, se poate să-i dăruiești un stop de vindecare dacă asculți cand inima te îmbie să-i spui un cuvant frumos, se poate ca lumea întreagă să fie un tăram magic și primitor atunci cand asculți ce-ți spune celălalt în tine însuți. ”Ascultă ce-ți spune celălalt fără cuvinte”, da, s-ar putea să fie ceea ce vrei să faci cu adevărat, să te asculți pe tine și să-ți amintești că-l iubești pe el și știi cand și de ce anume are nevoie. Chiar și dacă are nevoie doar de o brichetă!