Stalin si Polonia

Stalin a detestat pasiunea polonezilor pentru libertate. In 1944, timp de 63 de zile, el a refuzat sa sustina eroica insurectie a patriotilor din Varsovia martirizata.

"Socialismul se potriveste pentru Polonia precum saua de cal pentru o vaca", a afirmat Stalin intr-o discutie privata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si totusi, pe urmele lui Lenin, care a incercat pe cale militara, in 1920-1921, bolsevizarea Poloniei, Stalin a facut tot posibilul pentru a-si impune modelul dictatorial in acea tara. Acum, cand la 1 august s-a aniversat eroica insurectie de la Varsovia, este cazul sa meditam asupra semnificatiei acestui eveniment crucial nu doar pentru Polonia, ci si pentru destinul intregii Europe.

Insurectia organizata din initiativa rezistentei demo-cratice poloneze a fost zdrobita cu o maxima brutalitate de catre trupele lui Hitler. Sa nu uitam, in 1943, avusese loc revolta Ghettoului din Varsovia, inecata in sange de catre nazisti. Nu doar pentru Hitler, dar si pentru Stalin, Polonia era o miza fundamentala in desfasurarea marii conflagratii. Descoperirea gropilor cu mii de cadavre de la Katyn dusese la ruptura dintre guvernul polonez in exil si Stalin. Acesta din urma a refuzat categoric sa admita responsabilitatea - astazi probata irefutabil si recunoscuta de Kremlin - pentru executiile masive de militari polonezi aflati pe teritoriul ocupat de Armata Rosie in urma infamului pact Molotov-Ribbentrop. Guvernul polonez in exil londonez a incercat sa obtina adevarul privind masacrul de la Katyn, insa Stalin, Molotov si Beria (care dadusera ordinul de excutie) au continuat sa sustina ca era vorba de o crima in masa hitlerista. Guvernul de la Londra era acuzat de catre sovietici de participare la o actiune propagandistica nazista. S-a ajuns astfel la formarea "Comitetului" prosovietic de la Lublin, condus de catre Boleslaw Bierut, comunist polonez si agent NKVD.

In conditiile existentei celui de-al doilea front dupa debarcarea aliatilor in Normandia, liderii rezistentei patriotice au decis sa porneasca actiunea intrata in istorie sub numele de insurectia de la Varsovia. Erau in joc onorarea si libertatea Poloniei. Armata sovietica se afla de cealalta parte a raului Vistula: in timp ce patriotii polonezi luptau in conditii infernal de grele impotriva nazistilor, militarii sovietici faceau baie de partea opusa a raului. Ordinul lui Stalin era limpede: nici un fel de sacrificiu pentru rezistenta prooccidentala (Armata patriotica-AK). Singurele forte pentru care dictatorul sovietic era dispus sa faca ceva era minoritara Armata populara (AL), controlata de comunistii polonezi. Acestia nu erau insa in conducerea insurectiei. Pe scurt, refuzul de a sprijini insurectia insemna pentru Stalin decimarea fortelor antitotalitare si pregatirea terenului pentru instalarea dictaturii propriilor marionete. Rezultatul incrancenatei actiuni punitive naziste si al refuzului lui Stalin de a interveni? Cifrele sunt terifiante: mai mult de 150.000 de civili ucisi in lupta, 165.000 trimisi in lagare de concentrare si 350.000 fortati sa se stramute. Cum scria in Washington Post Anne Applebaum, "pentru milioane de oameni, al doilea razboi mondial nu a avut un final fericit. Nu a avut de fapt un final. Eliberarea unei jumatati a Europei a coincis cu ocuparea unei alte jumatati". Dupa lichidarea insurectiei varsoviene, Stalin se putea felicita: trupele sovietice intrau intr-un oras-fantoma din care disparusera fortele rezistentei. Occidentalii, prinsi in angranajul complicitatilor mai mult sau mai putin justificabile, inchisesera ochii la tragedia poloneza.

Este bine sa ne amintim aceste lucruri acum, cand ne apropiem de aniversarea a sase decenii de la rastur-narea, la 23 august, a regimului antonescian. Cu sprijin sovietic, comunistii au inceput rapid actiunea de subminare a renascutei democratii romane. Monarhia constitutionala, coloana vertebrala a normalitatii democratice romanesti, s-a vazut rapid contestata de oamenii Moscovei. Daca vrem sa aniversam cum se cuvine ce s-a petrecut la 23 august, sa recunoastem ca nu comunistii, ci Regele si partidele istorice au fost artizanii acelui moment de cotitura in istoria romaneasca si in mersul razboiului. Fara protectie sovietica, comunistii ar fi ramas un actor insignifiant pe scena politica romaneasca.

Razboiul drept impotriva lui Hitler a coincis cu implinirea planurilor staliniste de sovietizare a Europei de Est si Centrale. Complexitatea situatiei din epoca nu trebuie neglijata: este de presupus ca o Polonie eliberata, fie si partial, pe cont propriu ar fi putut sa tina piept mult mai bine actiunilor ocupantului sovietic. O carte recent aparuta se ocupa de aceste spinoase chestiuni. Este vorba de o monumentala istorie a insurectiei de la Varsovia, scrisa de profesorul britanic Norman Davies, autor al unor lucrari remarcabile de istorie a Europei si a Poloniei. A sosit momentul sa cunoastem in detaliu ce s-a petrecut atunci: distrugerea unei glorioase generatii a istoriei mo-derne poloneze si impunerea sinistrei "zone de influenta" sovietica, deci a unei imense si macabre colonii penitenciare.