Stângacii sau lumea în oglindă

Mi s-a întâmplat într-o zi să trec la Paris pe lângă un magazin care mi-a atras brusc atenţia: era un magazin pentru stângaci, cu obiecte pentru stângaci. Am intrat şi m-am regăsit într-o lume ciudată, care era a mea şi în acelaşi timp nu era a mea.

O lume de obiecte care semănau, bineînţeles, cu cele folosite de mine numai că... erau concepute invers, ca şi cum ar fi fost reflectate de o oglindă. Am avut atunci revelaţia că de fapt stângacii formează un fel de confrerie specială pe pământ, relativ discretă, dar nu mai puţin reală. Ei sunt oglinda noastră, a dreptacilor, şi în acelaşi timp purtătorii unui mesaj subtil: "să nu credeţi că totul este imuabil şi definitiv pe pământ, în momentul în care vom fi mai numeroşi decât voi, întreaga civilizaţie materială va trebui reorganizată", par să ne spună ei, stângacii.

Şi este uluitor, într-adevăr, câte obiecte pot exista pentru stângaci, sau de câte obiecte total redesenate au nevoie stângacii ca să se simtă bine, să se simtă confortabil, să poată lucra... Există, astfel, foarfece, ascuţitoare, unghiere, tirbuşoane şi ceasuri de mână pentru stângaci, rigle speciale pentru stângaci (pe care cifrele nu sunt înşirate de la dreapta la stânga, ci de la stânga la dreapta), instrumente muzicale concepute special pentru stângaci (viori, de exemplu), şi aşa mai departe... Mai nou au apărut şi computere cu tastatură specială pentru stângaci. Internetul le favorizează viaţa stângacilor, pentru că ei pot acum să-şi comande o serie de obiecte direct la magazinele de pe net.

Se spune că un om din zece se naşte stângaci. De ce? Mister. Aşa crede natura că e bine. În orice caz, totul ţine de genetică, iar presiunea exercitată în unele societăţi asupra stângacilor, de a se supune legilor instituite de dreptaci, echivalează cu o tortură. Şi în Franţa, dar şi în România, a fost o vreme când, la şcoală, stângacilor li se lega la spate mâna stângă pentru a fi forţaţi să înveţe să scrie doar cu mâna dreaptă, ceea ce era o aberaţie.

Personal, i-am privit întotdeauna cu fascinaţie pe stângaci. Dar în România ei nu erau mulţi, probabil că educaţia represivă îi făcea să se ascundă. Abia în Franţa am fost surprins de marele număr al stângacilor: i-am văzut şi îi văd peste tot: funcţionari de bănci care scriu cu stânga, profesori care scriu cu stânga, poliţişti care îţi completează formularele de amendă cu stânga...

S-ar părea că stângacii sunt redutabili sportivi, în orice caz, tenismenii stângaci îi destabilizează uneori cu mare graţie pe cei dreptaci. Se ştie că Leonardo da Vinci a fost stângaci, ca şi Johan Sebastian Bach, Ludwig von Beethoven, Alfred Einstein, Charlie Chaplin, Bill Gates, Jimi Hendrix sau Ernö Rubik (inventatorul celebrului cub). Antichitatea a avut cel puţin un stângaci celebru, împăratul roman Iulius Cezar.

Am descoperit recent că şi noul preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama, este stângaci, merită observat când semnează tratate şi acorduri faptul că foloseşte mâna stângă îi amplifică parcă şi mai mult eleganţa şi dezinvoltura sa naturală. De altfel, mi se pare uluitor că foarte mulţi dintre preşedinţii care s-au succedat în fruntea Americii din 1974 încoace au fost stângaci: John Ford, Jimmy Carter, Ronald Reagan, George Bush, Bill Clinton. Şi chiar şi adversarul lui Barack Obama la prezidentiale, John McCain, este stângaci.

Când îi privesc pe stângaci cum scriu, întotdeauna mi se pare că asist la un balet special, gesturile lor au alte centre de gravitaţie, ei desenează în aer alte volute cu mâinile şi cu umerii, cu capetele şi cu privirile. Poate că natura i-a creat pe stângaci ca să introducă un element suplimentar de poezie în aventura regnului uman, cine ştie... În schimb, viaţa lor nu a fost uşoară, cum spuneam. Şcoala i-a asuprit, iar în Evul Mediul Biserica i-a considerat drept discipoli ai diavolului.

Chiar şi astăzi, din unele sondaje rezultă că media de viaţă a stângacilor este mai mică decât a dreptacilor. S-ar părea că stângacii duc uneori o viaţă stresată în această lume concepută cu aroganţă pentru dreptaci.

Îmi spun uneori că ar trebui să fim mai tandri şi mai atenţi cu stângacii. Natura ne transmite, în orice caz, prin ei, ceva misterios şi important, mai rămâne ca noi, majoritarii dreptaci, să nu fim surzi şi orbi şi să putem capta, traduce şi interpreta acest mesaj.