Stăpănii clipei

Ce au semnat şi parafat Băsescu şi Geoană a rămas o simplă foaie de hărtie, in care putea fi impachetat ciolanul puterii. Doar o clipă a durat iluzia că puternicii sunt şeful opoziţiei şi şeful statului. Fantasma lor s-a risipit căt ai zice: guvernare. Un obiectiv tot mai greu de atins de Partidul Democrat.

Moţiunea de cenzură, care critica dur activitatea guvernelor Tăriceanu 1 şi 2, a fost un eşec, dar nu pentru că cei care au votat impotriva ei ar fi dorit să susţină implicit guvernul, ci pentru că au dorit să se susţină explicit pe ei inşişi. Sau, chiar mai rău decăt atăt, moţiunea a fost un bun prilej pentru răfuieli interne şi de interior, de restaurant, club, bar.


Politica romănească se face, desface şi vinde cel mai bine in locuri publice, acolo unde aparent oricine are voie să se vadă cu oricine, ca din intămplare. Cele mai bine ascunse secrete sunt, de fapt, cele fluturate in public, strategiile sunt cele băjbăite la televizor, singurul program e cel al jocului murdar pănă la capăt. Şi, cănd credeam că nimic nu ne mai poate surprinde, in materie de politică romănească, a venit ziua dezbaterii moţiunii, in care ni s-a mai livrat o mostră de democraţie balcanică.


Urne ascunse după flori, parlamentari votănd cu părţile moi la colegi şi electorat, pastile in urne, bile negre invelite in hărtie albă, camere de filmat care spionau trădătorii, trădători cărora puţin le păsa că sunt vănaţi, şefi de partid siguri pe ce spun şi colegi de partid mai siguri ca niciodată că democraţia le-a adus şi un dar nesperat: acela de a fi sinceri, măcar la vot, şi de a dejuca maşinăria politică pusă la punct de cei care fac legea in partide, la fel cum fac şi fărădelegea.


Guvernului Tăriceanu nu i s-a mişcat nici un fir de păr din capul destul de moale, in care bat cuie chiar şi unii miniştri ai cabinetului, prin slaba pregătire şi gafele monumentale. La PSD se numără de zor vinovaţii, unora li se face părul măciucă iar alţii jubilează. Ce veselie, ce băută, ce paranghelie s-a dat la in seara de 3 octombrie, ziua cănd moţiunea a căzut, Guvernul s-a ridicat - pentru a căta oară - PSD-ul s-a impiedicat, PD-ul s-a rostogolit iar PNL-ul s-a salvat miraculos.


Dacă cineva mai putea crede că parlamentarii vor vota impotriva propriilor lor interese şi in favoarea unor aşa-zise interese de partid şi de stat, ei bine, s-a inşelat amarnic. Numai că numele acestei situaţii nu mai poate fi meschinărie, lipsă de altruism, calcul personal mărunt, derizoriu. Mai marii din politica moţiunii, am numit aici pe Mircea Geoană şi Traian Băsescu, s-au găndit să le dea o lovitură sub centură lui Tăriceanu şi grupului care i-a rămas fidel lui Ion Iliescu. Fiecare avănd acelaşi motiv-sentiment, răsfrănt, insă, asupra altcuiva: Băsescu il vrea viu sau mort scos pe Tăriceanu de la Palatul Victoria, Geoană il vrea viu sau mort scos din PSD pe Ion Iliescu, nu de alta, dar poziţia lui este, cănd şi cănd, şubrezită de fostul şef al statului, care e plin, insă, de susţinere in partid şi in răndul electoratului PSD.


Numai că, ce au semnat şi parafat Băsescu şi Geoană, a rămas o simplă foaie de hărtie, in care putea fi impachetat ciolanul puterii. Doar o clipă a durat iluzia că puternicii sunt şeful opoziţiei şi şeful statului. Fantasma lor s-a risipit căt ai zice: guvernare. Un obiectiv tot mai greu de atins de Partidul Democrat, cel pentru care face Băsescu atătea fandări politice.