Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2012, scria pe nişte anti-reclame electorale de pe străzile Bucureştiului: “USL: 1 EURO = 6 LEI - USL ÎŢI CREŞTE RATELE ŞI FACTURILE". Sigur, cursul euro - leu n-a ajuns niciodată acolo, moneda națională s-a depreciat cu doar 10% în opt ani. Ceea ce face să se lovească de penibil alarmele care anunţă zilnic apocalipsa valutară. Euro nu costă 6 lei, nici la un cincinal și jumătate de la “prevestire”, ci sub 5!
În ceea ce priveşte cursul dolar-leu este însă o problemă. În urmă cu şapte-opt ani când statul român s-a împrumutat în dolar, “la dobânzi avantajoase”, am atras atenţia că degeaba o face dacă biletul verde are potenţial de apreciere. Pentru că pe lângă cupon se mai pune ca şi cost diferenţa dintre un curs de 3,2-3,3 lei/dolar, şi unul de 4,29, ca cel din prezent. Deci, leul s-a depreciat cu o zecime faţă de referinţa euro, dar cu o treime faţă de dolar. Am anticipat acest lucru la momentul oportun şi am sugerat ca statul să-şi facă hedging cu ajutorul unor instrumente financiare, nu prin sărăcirea populaţiei. Am zis când cursul euro - dolar se plasa la 1,4 dolari/euro, că s-ar putea achiziţiona nişte opţiuni put, fiindcă era evident că rata de schimb nu va creşte peste 1,5 dolari/euro. În schimb, în jos, spaţiul pentru cotaţie era deosebit de „generos”.
Atitudinea ar trebui să se reformateze, fiindcă nu se poate face hedging la nesfârşit din buzunarul contribuabilului, prin intermediul impozitelor explicite şi implicite (inflaţia). Mai ales că Banca Naţională și-a făcut datoria și i-a sfătuit pe români să se împrumute în lei, moneda în care primesc salariile. Şi a indus o conversie rapidă, în interiorul creditului neguvernamental, de la finanţarea în devize la cea în monedă naţională. Statul român are cumva în altă monedă veniturile bugetare? Nu are, de aceea nici nu mai pomenesc nimic de cursul de schimb utilizat pentru calculul accizelor, tranzacționat abia anul acesta pe piață (4,738 lei/euro).
Citește pe Antena3.ro
