Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Steaua şi-a făcut rost în finalul acestui campionat de multă umilinţă. Clasamentul o aşază la colţul mesei, foarte aproape de pierderea unui loc în europene. Dar poziţionarea în clasamentul general nu reprezintă cea mai dură lovitură pentru orgolioşii din Ghencea. Fiindcă acolo, în afara podiumului, Steaua se însoţeşte cu Dinamo şi Rapid, rivalele de cartier fotbalistic între care se împarte felia aroganţei maxime. Tocmai de aceea crampele clasamentului nu sunt resimţite de stelişti mai abitir decât faptul că au fost scuipaţi pe bombeu, acasă la ei şi la distanţă scurtă de timp, atât de Dinamo, cât şi de Rapid. Din aceste două întâmplări se naşte înghiţeala cu noduri care schimonoseşte urât de tot orgoliul steliştilor. Ar mai încăpea în subiect antinevralgicele sorţii potrivnice, ale lipsei de şansă şi marilor ratări, ale unor prestaţii oarecum peste adversar. Dar astea-s frecţii de dulce-amar. Realitatea, una care nu acceptă nuanţele, rămâne pe tabela de marcaj. Dinamo şi Rapid au plecat victorioase din Ghencea.
Meciul Steaua – Rapid, meci etichetat pretenţios ca al doilea eveniment de marcă al returului, a fost în cele din urmă un biet moment de purtare obişnuită. Multă încrâncenare, fotbal puţin şi mai mult nefotbal. Steaua a fost searbădă în joc. Steaua pare o echipă fără cod numeric personal. Nu are în lot fotbalişti care să lege cumva zeama lungă revărsată peste adversar. Ajunge relativ uşor în zona golului, dar acolo dă copite şansei cu mare graţie. Execuţiile rudimentare reclamă carenţe individuale care nu se prea mai pot retuşa la acest nivel, oricât de meseriaş ar fi dresorul. Lipseşte abecedarul. Nici un fotbalist nu poate lectura fişa postului câtă vreme el nu ştie nici măcar să citească. Nici Rapidul nu este departe de aceste diagnostice. Şi la giuleşteni gloata reuşeşte să îngroape în anonimat eventualele excepţii individuale. Nu însă şi pe Pancu. Daniel Pancu a fost singurul fotbalist pe care l-am văzut în meciul de miercuri seară. Ştie jocul, personalitate puternică, bărbat care funcţionează ireproşabil în postura de lider. Chiar şi maniera în care a înscris unicul gol al meciului demonstrează că Daniel Pancu ştie să fie, atunci când este cazul, sluga perfectă a jocului. Colegii lui mai plastilinici nu ar fi reuşit nicidată plonjonul viguros de care a fost capabil Pancone. Vă invit să faceţi un efort de îngăduinţă şi să vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat dacă, la faza respectivă, ar fi fost Nicolae Dică în locul lui Daniel Pancu. Vă imaginaţi de ce sforăială am fi avut parte? Iar după o asemenea comparaţie nu avem decât să considerăm ca meritată victoria Rapidului. Recuzita auxiliară a meciului Steaua – Rapid n-a făcut notă discordantă cu repetenţia fotbalului. Meciul a avut şi un arbitru. Extrem de central. Adică pe Robert Dumitru. Adică pe "fluiraşul" propus de Marian Iancu pentru primul loc în topul celor mai cei din arbitraj. Robert Dumitru a descoperit toate gropile din Ghencea şi a dat prin ele cu mare silinţă. Nu stau să-i număr erorile, fiindcă m-aş plictisi. Omul a fost de o penibilitate gravă şi a demonstrat astfel cu prisosinţă de ce-l susţine Marian Iancu, de ce îl are şef pe ilustrul linior Vasile Avram. Mihai Stoica a completat armonios tabloul de promoţie al meciului din Ghencea. Micul pricinos s-a dat schelet de meduză şi a refuzat să furnizeze galeriei rapidiste tichete în număr rezonabil. Măiestria de a crea tensiuni inutile în jurul echipei îi este recunoscută. Iar respectivul refuz s-ar fi vrut, în eventualitatea unei victorii a Stelei, partea sa de contribuţie la reuşită. Dar cum de victorie nu a avut parte, Mihai Stoica nu are decât să-şi asume acum şi o binemeritată porţie de înfrângere personală. Pentru că Mihai Stoica a pierdut la scor meciul cu Dinu Gheorghe, preşedinte felicitat de Sorin Cârţu după meci. Subtilităţile respectivelor felicitări fac diferenţa dintre cel care cultivă ostilitatea şi cel care cultivă prieteniile de bună folosinţă.
Citește pe Antena3.ro
