Strategiile, un exercitiu inutil!

Se zvoneste ca dl Valeriu Turcan, seful Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, ar fi cam ignorat de colegii liberali de pe la guvern. Faptul s-ar explica prin aceea ca dl Turcan trece a fi din echipa Stolojan (fiind sotul dnei Raluca Turcan, fosta Tatarcan, colaboratorul cel mai apropiat al dlui Stolojan pe cand acesta era presedintele PNL), in timp ce liberalii din structurile guvernamentale sunt mai degraba din echipa premierului Tariceanu. Ignorarea dlui Turcan ar imbraca si forma subalocatiilor bugetare pentru agentia cu pricina, ceea ce ar impiedica-o sa-si faca treburile si sa-si realizeze menirea. O fi, n-o fi asa, nu stim exact! Dar, de fapt, nici n-are vreo importanta. Pentru ca nu asta este problema cu Agentia pentru Strategii Guvernamentale. Problema principala a acestei agentii o constituie nu altceva decat chiar strategiile! Admitand ca aceasta ar fi doldora de bani si ar fi condusa de cineva agreat de altcineva, intrebarea este: strategii pentru cine si pentru ce?

La prima vedere, nimic nu este mai minunat decat o strategie: contureaza o viziune si ghideaza actiunea, canalizand eforturile si dirijand resursele spre realizarea obiectivelor stabilite. Si aproape pe oricine ai intreba iti va raspunde ca perioada postdecembrista a pacatuit, inainte de toate, prin absenta unei strategii care sa fi stabilit in mod clar obiectivele si mijloacele de a le atinge, absenta care a si transformat toata tranzitia intr-o superba improvizatie, extrem de costisitoare, in atatea si atatea privinte chiar ruinatoare. O improvizatie, cu toate ca pe hartie nu s-a dus lipsa de strategii. Dl Iliescu, un adevarat campion al strategiilor pe hartie, a tot presat si presat pentru elaborarea de strategii de dezvoltare. Nici una dintre acestea n-a iesit insa din scripte, pentru ca nici una n-a avut, din conceptie, acoperire cu resurse, fiind mai mult o simpla insiruire de obiective, fara a fi prevazute si mijloacele concrete de atingere a acestor obiective. In asemenea conditii, nici una din strategiile de pe hartie nu a fost implementata, cu toate ca statul roman avea pe mana tot ceea ce trebuia pentru a le face operationale.

A concepe si elabora strategii acum, in anul de gratie 2005, este insa o biata glumita, iar existenta unei agentii pentru strategii guvernamentale este o ironie amara. Cand Romania si-a vandut catre straini cele mai importante si profitabile sectoare economice, cand intreaga axa majora a economiei nu mai este romaneasca si cand capitalul autohton nu mai are controlul si decizia (in unele cazuri nu mai are nici macar reprezentare) in productia si distributia petrolului, in distributia de gaze si electricitate, in productia de otel si ciment, in telefonia fixa si mobila, in sistemul bancar, a te apuca sa faci strategii de dezvoltare este o pierdere de timp. O strategie este o alegere intre variante. Iar pentru realizarea a ceea ce a fost ales dintre variante este nevoie de imputernicire (pentru a lua decizii si pentru a folosi mijloace) si de resurse de implementare. "Partea romana" (stat sau capital privat autohton) nu mai dispune de asa ceva acum: nici de decizie, nici de mijloace, nici de resurse. "Partea romana" n-a reusit nici atunci cand dispunea de toate acestea. Acum, nici nu mai dispune si nu-i mai ramane de fapt decat sa-si ia seama si sa considere strategiile un capitol inchis! Va urma cumva OMV ori regele indiano-britanic al otelului mondial strategii clocite pe la Palatul Cotroceni sau Palatul Victoriei?! Evident ca nu! De altfel, la ce serveste faptul ca ne aflam sub incidenta unei mari strategii de dezvoltare pana in 2025, pe care dl Iliescu a considerat necesar s-o lase mostenire la plecarea din functia prezidentiala? Cine urmeaza aceasta strategie? Cine macar isi mai aminteste de aceasta strategie?!