Sub Ponta continuă cabala procurorilor

Deşi strecurată în mass-media de mai multă vreme, nominalizarea procurorului Robert Cazanciuc ca ministru al Justiţiei ridică serioase şi îndreptăţite semne de întrebare. Cu atât mai mult, cu cât sistemul respectiv se află într-un moment de cumpănă. Legat nu numai de implementarea noilor coduri, ci şi de serioase probleme în zona resurselor umane şi fiind, de asemenea, vizibile în ultimii ani influenţele politice portocalii. Plasarea în fruntea instanţelor şi, deopotrivă, abilitarea lui Cazanciuc drept "cenzor" al actelor normative emise de Guvern contrariază. Era de aşteptat ca, în sfârşit, la cârma Justiţiei să fie adus un jurist de marcă, recunoscut ca atare, pe cât posibil chiar fost judecător, de înaltă clasă, cu o vastă experienţă şi autoritate profesională.

Or, pe cine a propulsat Victor Ponta? Robert Cazanciuc poate fi un personaj afabil, un om plin de bune intenţii. Nu i se pot, până acum, reproşa prea multe. Pentru că nici nu a făcut prea multe, bune sau rele. Deşi bifează peste 15 ani în mapa profesională. Dar mapa e atât de subţirică, încât pentru mai toată lumea e un ilustru necunoscut. Incolor şi inodor. Plantat, după doi ani petrecuţi pe la Parchetul Ilfov, direct la Parchetul General, a stat aici într-un post călduţ şi neangajant profesional, pe la Biroul de presă. Apoi, vorba lui Băsescu (în vara trecută, nu acum, când îl acceptă), "l-a vânturat ventilatorul" pe la tot felul de istituţii: Corpul de control al Guvernului, Penitenciare, de câteva luni la Externe, în fine, peste tot. Ceea ce - în afară de faptul de a fi fost coleg cu Victor Ponta în destul de scurta perioadă de la PÎCCJ - nu i-a adăugat cine ştie ce file elogioase în mapa profesională. Asta nu înseamnă, cum am spus, că nu poate fi un personaj cumsecade. Oricum, după păgâna sa predecesoare, Mona Pivniceru, care a cutezat să-i spună lui Băsescu că nu o să-i propună "niciodată, niciodată" şefi pe protejaţii şi deopotrivă scuturile lui, Daniel Morar şii Codruţa Kovesi, propulsarea în funcţie a unui anodin vine ca un pansament pentru arsurile gastrice prezdenţiale.

Robert Cazanciuc - despre a cărui nominalizare purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, recunoştea că nu s-a discutat nici în forul de conducere al PSD, nici în cel al USL - are însă o calitate deosebită. Care l-a ajutat să înlăture orice alt posibil candidat, fie el judecător sau avocat notoriu. Anume, chiar dacă numai formal, el face parte din casta procurorilor. Adică din acel segment profesional implicat - cu hotărârea feroce a lui Băsescu şi cu acceptatea tot mai clară a lui Ponta - într-o adevărată cabală. În confiscarea de către procurorii supuşi lui Băsescu a tuturor structurilor de vârf ale Justiţiei, ale magistraturii. CSM e condus, cu binecuvântarea lui Băsescu, de o controversată procuroare. Prelungiri ale DNA sunt implantate până şi la Înalta Curte de casaţiei şi Justiţie. La Parchetul General (DIICOT, DNA) tocmai e în curs de numire o întreagă echipă băsistă. Iată, acum, şi suprinzătoarea, totuşi, numire la Ministerul Justiţiei. Nu am nici o îndoială că fenomenul se va extinde la nivelul curţilor de apel şi al tribunalelor.

Treptat, treptat, procurorii au fost insinuaţi la vârful mai tuturor structurilor, scoţând din joc judecătorii şi avocaţii şi dezechilibrând astfel sistemul. Această "procurizare" a României nu va aduce nimic bun, iar efectul se va vedea nu doar la nivel macro. Ci şi în instanţe, unde - fără cine ştie ce atuuri profesionale, ba dimpotrivă, faţă de cele ale judecătorilor şi, mai ales, ale unor maeştri ai barourilor - nu puţini procurori deja se comportă ca dirijori ai proceselor. Sunt curios dacă draga noastră comisăreasă Viviane Reding va exclama satisfăcută: "Ăsta da, stat de drept!".