Romănia a pierdut in ultimii 15 ani, potrivit statisticilor oficiale, peste 1,5 milioane de locuitori, responsabile fiind scăderea natalităţii şi plecarea la bejenie a romănilor in căutarea unui trai mai decent prin alte zări.
Romănia a pierdut in ultimii 15 ani, potrivit statisticilor oficiale, peste 1,5 milioane de locuitori, responsabile fiind scăderea natalităţii şi plecarea la bejenie a romănilor in căutarea unui trai mai decent prin alte zări. O treime din această pierdere este netă, căci provine din reducerea masivă a natalităţii, deşi nici celelalte două treimi nu produc mai puţine ingrijorări, căci cei care au plecat nu se vor mai intoarce probabil inapoi. In general, ţările care cunosc natalităţi reduse - de regulă ţări dezvoltate - işi compensează scăderea populaţiei proprii cu imigaţie. Or, in cazul Romăniei, emigaţia accelerează profund efectele declinului naşterilor.
Previziunile sunt infiorante. Şi să ţinem cont de faptul, deovedit de experienţă, că previziunile demografice nu se inşală niciodată, că au cea mai ridicată rată de confirmare in realităţi. Deja in 2050 vom fi mai puţini de 16,7 milioane de oameni!
Aceasta potrivit previziunilor
Centrului de Cercetări Demogafice din Romănia. Estimările ONU vorbesc despre o populaţie sub 15 milioane!
Şi cetăţeni activi, apţi de muncă, vor mai fi doar vreo 6,8 milioane! Vor avea de intreţinut insă vreo 10 milioane de semeni inactivi, care, in ciuda scăderii aiuritoare a populaţiei pe plan de ansamblu, vor fi totuşi chiar mai mulţi decăt sunt acum! Semn vizibil al procesului de "imbătrănire" a populaţiei.
Cum să te descurci ca ţară in confruntare cu o asemenea situaţie? Imbătrănirea populaţiei, pe fondul scăderii populaţiei - cu consecinţa dramatică a faptului că mereu mai puţini activi vor trebui să intreţină mereu mai mulţi inactivi, punănd la pămănt orice sistem de protecţie socială prin asistenţă publică sau prin asigurări private - confruntă toate ţările dezvoltate ale Europei.
Dar aproape nicăieri nu in coordonatele dramatice din Romănia! Populaţia in vărstă va reprezenta in 2050 aproape 40% din total, faţă de 19% in 2005, ceea ce inseamnă că vor fi 85 de vărstnici la 100 de adulţi, faţă de 34 in prezent.
In plus, şi aceasta este marea problemă, Romănia trebuie să infrunte respectivele fenomene demografice de tip ţară dezvoltată cu o economie (şi deci cu resurse) de tip ţară subdezvoltată. Şi, pănă să ajungă Romănia cumva la vreun nivel căt de căt comparabil cu ţările dezvoltate confruntate cu acest fenomen, este foarte posibil ca Romănia să capoteze social şi instituţional putănd fi primul caz de clacaj uman in faţa imbătrănirii populaţiei. Aceasta, dincolo de perspectiva extincţiei in sine a seminţiei romăne, dacă mai interesează pe cineva această problemă!
Cine să se mai găndească insă la astfel de probleme?! Clasa politică - care are, vrea-nu-vrea, in responabilitate problema - nu are nici un gănd la aceasta. Este prea ocupată cu propria imbogăţire, căreia ii dedică practic toată activitatea şi tot timpul. Iar dacă, in scopuri electorale şi inainta alegerilor, se mai invredniceşte de niscai măsuri sociale, nu ia oricum in considerare decăt probleme pe termen scurt, cu impact in orizonturi apropiate, şi nicidecum probleme cu bătaie lungă şi efecte in decenii, cum sunt cele demografice.