Care va sa zica, tara asta s-a cununat cu ghinionul, de vreme ce, in ultimii 16 ani, a incaput pe mana celor care se jignesc birjareste, uitand ca in proiectele intrupate de ei au raposat sperantele si iluziile bietului neam. Iata ce suntem siliti sa invatam din latrinara galceava constantinesciano-basesciana in pragul unei noi aniversari a Romaniei... Si ne miram public ca politicienii europeni ne stampileaza ca hoti, corupti si lenesi.
La urma urmei, si eu as fi reactionat aidoma presedintelui in fata arogantei Europe. "Prea multi politicieni europeni s-au obisnuit sa puna pe fruntea Romaniei eticheta de coruptie. Noi respectam aceste opinii si le luam in considerare, dar in prezent avem argumente impotriva acestor etichete. De aceea, nu mai acceptam utilizarea etichetei «Romania - tara corupta», pentru ca aceasta nu mai este o realitate." In clipa aceea, de sinceritate revoltata si strigata in afara protocolului diplomatic, dl Traian Basescu fu chiar "sinteza subconstientului colectiv al poporului". L-am aprobat de la distanta si m-am simtit reconfortant in postura de cetatean roman aparat de seful statului, dispus, iata, sa ia la rost o strainatate de-o dezgustatoare ipocrizie. O rabufnire de demnitate taman in capitala Batranului Continent, menita sa ne infatiseze lumii intr-o alta dimensiune, se cheama, intr-adevar, reprezentare internationala cu fior patriotic! Cam tot pe-atunci, in mahala-ua politica a Bucurestilor, "frustratul" Constantinescu se caznea sa convinga natia ca Marinarul s-a incurcat de tanar cu nimfomana doamna Secu. Si cica n-a fost singur. L-au insotit imberbii Stolojan si Nastase, "trocaderizati" si ei in laboratoarele producatoare de agenti acoperiti ai "sistemului ticalosit". Enervat cum nu l-am vazut vreodata, cu barbia tremuranda si cu vocea sugrumata de furie, stapanul Cotrocenilor n-a mai asteptat sa ajunga la Palat si de acolo, din aeroport, l-a ridiculizat pe fragilul Emil: "Este un om care nu a lasat nici o dara pentru Romania, in mandatul sau. Asa ca nu sunt dispus sa-i iau in seama chiar si pe oamenii care au pierdut vremea cat au avut inalta demnitate de presedinti ai Romaniei. Poate nici nu era de asteptat sa aiba demnitatea unui presedinte, atata timp cat nu a existat ca presedinte pentru tara asta". Insulta presedintiala nu-si avea rostul, era totusi un dialog intre doi oameni de stat, carora, la un moment dat, electoratul neaos le-a incredintat destinul national. Doi activisti de frunte ai unor forte politice moderne, emancipate si occidentale, daca e sa dam crezare fudulelii lor programatice. Mai mult, autoproclamatul "lider regional" se vaicareste ca dosarele Securitatii sunt inca bine zalogite, ca fondurile vechilor structuri n-au fost deconspirate, de parca nu si-ar fi petrecut un patrar din viata in ditamai dregatoria.