Sudalmi la nivel inalt

Care va sa zica, tara asta s-a cununat cu ghinionul, de vreme ce, in ultimii 16 ani, a incaput pe mana celor care se jignesc birjareste, uitand ca in proiectele intrupate de ei au raposat sperantele si iluziile bietului neam. Iata ce suntem siliti sa invatam din latrinara galceava constantinesciano-basesciana in pragul unei noi aniversari a Romaniei... Si ne miram public ca politicienii europeni ne stampileaza ca hoti, corupti si lenesi.

La urma urmei, si eu as fi reactionat aidoma presedintelui in fata arogantei Europe. "Prea multi politicieni europeni s-au obisnuit sa puna pe fruntea Romaniei eticheta de coruptie. Noi respectam aceste opinii si le luam in considerare, dar in prezent avem argumente impotriva acestor etichete. De aceea, nu mai acceptam utilizarea etichetei «Romania - tara corupta», pentru ca aceasta nu mai este o realitate." In clipa aceea, de sinceritate revoltata si strigata in afara protocolului diplomatic, dl Traian Basescu fu chiar "sinteza subconstientului colectiv al poporului". L-am aprobat de la distanta si m-am simtit reconfortant in postura de cetatean roman aparat de seful statului, dispus, iata, sa ia la rost o strainatate de-o dezgustatoare ipocrizie. O rabufnire de demnitate taman in capitala Batranului Continent, menita sa ne infatiseze lumii intr-o alta dimensiune, se cheama, intr-adevar, reprezentare internationala cu fior patriotic!

Cam tot pe-atunci, in mahala-ua politica a Bucurestilor, "frustratul" Constantinescu se caznea sa convinga natia ca Marinarul s-a incurcat de tanar cu nimfomana doamna Secu. Si cica n-a fost singur. L-au insotit imberbii Stolojan si Nastase, "trocaderizati" si ei in laboratoarele producatoare de agenti acoperiti ai "sistemului ticalosit". Enervat cum nu l-am vazut vreodata, cu barbia tremuranda si cu vocea sugrumata de furie, stapanul Cotrocenilor n-a mai asteptat sa ajunga la Palat si de acolo, din aeroport, l-a ridiculizat pe fragilul Emil: "Este un om care nu a lasat nici o dara pentru Romania, in mandatul sau. Asa ca nu sunt dispus sa-i iau in seama chiar si pe oamenii care au pierdut vremea cat au avut inalta demnitate de presedinti ai Romaniei. Poate nici nu era de asteptat sa aiba demnitatea unui presedinte, atata timp cat nu a existat ca presedinte pentru tara asta". Insulta presedintiala nu-si avea rostul, era totusi un dialog intre doi oameni de stat, carora, la un moment dat, electoratul neaos le-a incredintat destinul national. Doi activisti de frunte ai unor forte politice moderne, emancipate si occidentale, daca e sa dam crezare fudulelii lor programatice. Mai mult, autoproclamatul "lider regional" se vaicareste ca dosarele Securitatii sunt inca bine zalogite, ca fondurile vechilor structuri n-au fost deconspirate, de parca nu si-ar fi petrecut un patrar din viata in ditamai dregatoria.

Cine l-a impiedicat, oare, sa lumineze putin trecutul tenebros pe care-l desfide atata? De asemenea, cine l-a obligat sa lucreze dimpreuna cu un ministru racolat din adolescenta de serviciile secrete comuniste? De ce abia acum aceste dezvaluiri si nu in timpul campaniei electorale? Cui profita revarsarea asta de mizerie, spre care comisarii euro-atlantici privesc buimaci, incapabili sa priceapa ceva, iar norodul cu neostoita resemnare? Razboiul romano-roman nu s-a sfarsit, ci continua desfranat si jalnic, de parca demonul autodistrugerii nationale s-a infipt, ranjind a paguba, in mintea presedintilor nostri de ieri si de azi.

Atent la siajul basescian inca de cand Matrozul detinea portofoliul Transporturilor, aghiotantul constantinescian Mugur Ciuvica, acest Sancho Panza dambovitean, a sarit prompt in ajutorul quijotescului sau don. Dar nu cu vreo scrisoare pierduta de careva, asemenea nemuritoarelor personaje caragialesti, ci cu o inregistrare audio compromitatoare pentru Jupanul din Deal. Jupan care, probabil, se intreaba din nou, cu reimprospatata indignare: "Cine dracu’ poate sa le tina spatele pentru asa o nemernicie? Asta inseamna ca lucrurile ne-au scapat de sub control. Inseamna ca trebuie sa ne ingrozim". Intr-adevar, e groaznic sa afli ca un presedinte e "fost securist, care nu vrea si nici nu poate lupta cu sistemul", iar altul e un "om de nimic, care si-a pierdut timpul la Cotroceni fara sa lase in urma dare istorice" de pricepere. Care va sa zica, tara asta s-a cununat cu ghinionul, de vreme ce, in ultimii 16 ani, a incaput pe mana celor care se jignesc birjareste, uitand ca in proiectele intrupate de ei au raposat sperantele si iluziile bietului neam. Iata ce suntem siliti sa invatam din latrinara galceava constantinesciano-basesciana in pragul unei noi aniversari a Romaniei... Si ne miram public ca politicienii europeni ne stampileaza ca hoti, corupti si lenesi.

De ziua Marii Uniri, salvele de tun slobozite in cinstea Republicii suna cam spart, deprimant si fals, in vacarmul iscat de recentele injurii prezidentiale. Iar sub injositoarele si infantilele sudalmi zace bolnava mandria de a fi roman si, zau, domnilor presedinti, asta ar trebui sa va umple de nesomn noptile!