Sunt Emma Nicholson si Arie Oostlander doar nevrotici?

Raportul privind Romania al baronesei Emma Nicholson, votat de Comisia de Politica Externa a Parlamentului European, a fost primit pe meleagurile noastre ca un Document de autoritatea Tablelor lui Moise la coborarea de pe povarnisurile Muntelui Sinai.

Liderii opozitiei au declarat in cor ca e un document pe care poporul romin ar trebui sa-l puna la icoana. Ziarele, suparate ca Adrian Nastase i-a luat lui Miron Mitrea dreptul de a mai da publicitate de stat de unul singur, au purces la legendarizarea celor doi autori ai afacerii: europarlamentarul Arie Oostlander si raportoarea Emma Nicholson. Cele spuse in raport despre statul de drept din Romania sunt reale. Inseamna asta ca documentul merita sa fie luat in seama de poporul romin ca unul exprimand pozitia cinstita a unor politicieni occidentali fata de starile de lucruri din Romania?
Evident, nu.

Spunand aceasta nu ne referim la felul straniu in care a ajuns acest raport la forma sa finala. La faptul ca Emma Nicholson a depus amendamente negative la raportul prezentat de ea Comisiei intr-o forma absolut favorabila. La faptul ca o treime din amendamentele devastatoare apartin cuplului Nicholson - Oostlander. La faptul ca la vot au fost prezenti doar 39 din 132 de membri ai Comisiei. La numeroasele declaratii ameninta toare la adresa Romaniei facute de raportoare in conditiile in care statutul de inalt functionar european iiinterzice izbucnirile publice patimase la adresa tarii monitorizate. Un raport precum cel redactat de doamna baroneasa e ca diagnosticul unui medic. Ar fi straniu ca, dupa ce ti-a spus ca ai sifilis, un medic sa te mai faca si curva, ba mai mult sa strige la tine sa iesi din cabinet! Ne vom referi doar la felul in care cei doi europarlamentari au ajuns sa ceara nici mai mult nici mai putin decat suspendarea negocierilor cu o tara aflata in ultimul an de negocieri pe motiv ca nu indeplineste criteriile politice declarate ca fiind indeplinite in urma cu cinci ani, cand a inceput procesul de aderare propriu-zis.

Zurliul europarlamentar Arie Oostlander si-a facut o fixatie din neadmiterea Romaniei in Uniunea Europeana. In 1999, domnia sa paria intr-un interviu ca tara noastra nu va primi la Helsinki invitatia de a incepe negocierile de aderare. A pierdut pariul. Nu insa si obsesia. In primavara lui 2001, el cerea suspendarea negocierilor pe motiv ca PNTCD a fost scos in afara legii(!). Un an mai tarziu, in mai 2002, reclama printr-un amendament sa nu se fixeze o data de aderare pentru Romania. Simpla iscodire a scandalului din ianuarie 2004 dezvaluie ca tot Arie Oostlander a fost detonatorul. Pe 21 ianuarie 2004, baroneasa si a prezentat in prima lectura Raportul anual privind Romania. Un document echilibrat, in care se faceau observatii extrem de critice, dar fara a propune solutii extreme. Raportul e insotit de o nota in care se lua o pozitie extrem de dura la stirea ca dupa vizita lui Silvio Berlusconi la Bucuresti s-a decis trimiterea unui numar de 105 copii in Italia. Atat i-a trebuit fixistului nostru. Luand cuvantul, el a cerut din nou suspendarea negocierilor cu Romania. O asemenea consecventa fata de o tara care nu e totusi Cartierul deocheat din Amsterdam presupune argumente solide. Cum a ajuns Arie Oostlander la concluzia ca Romania nu merita sa intre in Uniunea Europeana? Ne spune domnia sa intr-un interviu acordat unui ziar romanesc de opozitie in 22 ianuarie 2004. "Am citit in presa olandeza, am vorbit si cu alti colegi care au vizitat recent Romania." Sa te crucesti, nu alta! Sa te bati pentru o decizie cu consecinte grave nu numai pentru Romania, dar si pentru Uniunea Europeana, invocand lectura presei olandeze si suetele cu colegii care au vizitat Romania, fara a fi fost vreodata la Bucuresti, spune totul despre responsabilitatea domnului europarlamentar.

In chip surprinzator, baroneasa Emma Nicholson, luand cuvantul in finalul dezbaterilor, s-a declarat de acord cu Arie Oostlander. Ce s-a intamplat ramane un mister abisal. A avut raportoarea o revelatie in constiinta? A pus la cale toata comedia impreuna cu olandezul pentru a putea ulterior sa-si explice aberatia cu amendamentele depuse la propriul raport? S-o fi simtit cu musca pe caciula, pentru cei trei ani in care s-a transformat pur si simplu intr-un agent electoral al Guvernului Nastase? O fi amenintat-o Arie Oostlander cu o ancheta asupra posibilelor foloase necuvenite primite de la Guvernul roman? Sunt intrebari pe care un om de bun-simt nu poate sa nu si le puna. Aceasta deoarece comportamentul Emmei Nicholson scapa oricarei logici normale. In noiembrie 2000, domnia sa a dat o lovitura mortala coalitiei de guvernare de atunci declarand, in plina campanie electorala, ca Guvernul Isarescu e incapabil sa duca Romania in Uniunea Europeana. Mai mult, pentru a adanci lovitura, domnia sa acorda viitorului guvern un termen de 100 de zile pentru a face reformele cerute de admiterea in Uniunea Europeana. Pe la jumatatea lui februarie 2001, surpriza de proportii! Doamna baroneasa sustine nici mai mult nici mai putin ca n-a zis niciodata de cele 100 de zile. Mai mult, domnia sa se lanseaza intr-un elogiu nelimitat al Guvernului Nastase. Ea declara intr-un interviu pentru "Cotidianul" din 19 februarie 2001 ca "reformele cabinetului Nastase sunt excelente". Fireste, nu lipsesc comparatiile cu Guvernul Isarescu, un guvern ale carui reforme "nu si-au atins tinta". Nu e lipsit de interes ca aceste declaratii au fost facute dupa sosirea la Bucuresti a doamnei raportoare.

Ce s-a intamplat de a ajuns ditamai raportoarea sa formuleze astfel de aprecieri imprudente in lauda lor desantata la adresa unui cabinet care nici macar nu se instalase bine? Un politician normal, de responsabilitatea unui vicepresedinte al Comisiei de politica externa a Parlamentului European, nu-si ingaduie nici sub puterea drogurilor astfel de imprudente. Nebunia nu se opreste aici. La nici doua luni de la aceste declaratii, Emma Nicholosn anunta ca-n Raportul sau anual privind Romania va cere Comisiei Europene suspendarea negocierilor de aderare cu tara noastra. Motivul: nerezolvarea situatiei copiilor institutionalizati. Valva mare pe malurile Dambovitei. Ca si acum, opozitia cere demisia Guvernului Nastase. Presa, televiziunile se imbraca in negru. Autoritatile de la Bucuresti raman cu gura cascata. Presedintele Iliescu gaseste o explicatie: "Este o persoana mai deosebita, un spirit mai neprevizibil". In iunie 2001, baroneasa vine la Bucuresti. La vreo zi dupa sosire, romanii au ocazia sa ramana cu gura cascata. Raportoarea declara pe 15 iunie ca va modifica raportul in sens pozitiv pentru Romania. Motivul? "Guvernul a realizat un progres profund." Nu-i asa ca tine de domeniul fantasticului. Cu vreo saptamana in urma, Guvernul Nastase nu facuse nimic. Acum facuse totul. O schimbare de macaz naucitoare tot in urma unei vizite la Bucuresti. Ce Dumnezeu se intampla cu doamna raportoare dupa ce ajungea pe meleagurile dambovitene? O zapacea aerul nostru mioritic? O seduceau cu zambetele lor barbatesti Adrian Nastase si Serban Mihailescu? O facea sa-si piarda ascutisul luciditatii confortul asigurat de guvern? N-are nici un rost sa cautam explicatii. Poate ca o comisie de ancheta a Uniunii ar putea sa descifreze misterul unui comportament care incalca toate regulile impuse oficialilor europeni, mai ales cea de a fi neutri fata de guvernele cu care trateaza.

S-ar impune o asemenea ancheta cu atat mai mult cu cat acestui moment ii urmeaza doi ani de activitate a baronesei ca agent electoral al Guvernului Nastase. O sinteza a presei din acesti ani ne dezvaluie fapte incredibile. Emma Nicholson devine un fel de membru al cabinetului. Participa la zeci de sindrofii ale puterii cautionand cu autoritatea sa tocmai ceea ce acum denunta cu atata taraboi: coruptia devastatoare, lipsa de independenta a justitiei, absenta reformelor in materie de stat de drept. Ajunge pana acolo incat, la finele lui 2003, cand presa si opozitia din Romania cer demisa lui Hildegard Puwak, sa ia apararea ministresei, fapt incompatibil cu ipostaza de functionar european. Cand Comisia Europeana da publicitatii Raportul favorabil Romaniei, doamna nu protesteaza, nu declara ca ea a ajuns la alte concluzii, pe care le va expune in raportul sau pe 2003. Dimpotriva. Pe 27 noiembrie 2003, Mircea Geoana se intalneste cu membrii Comisiei de politica externa a Parlamentului European. Dupa intalnire, Emma Nicholson declara la TVR, in vazul si auzul intregii tari: "Expunerea de azi dimineata facuta de Mircea Geoana a fost uluitoare si il felicit pe el si pe echipa sa, care au trudit atat de mult in Romania la procesul de integrare in Uniunea Europeana". La nici o luna dupa asta, baroneasa Emma Nicholson cere suspendarea negocierilor cu Romania pentru neindeplinirea criteriilor politice. Argumentul? Echipa de la Bucuresti n-a facut nimic pentru procesul de integrare in Uniunea Europeana!

Sa fim bine intelesi. A suspenda negocierile cu o tara e o chestiune politica de exceptie nu numai pentru Romania, dar si pentru Uniunea Europeana. S-au investit bani, energie, s-au facut planuri, s-au tinut discursuri. Ei bine, aceasta masura iesita din comun, cu consecinte incalculabile pentru insasi Uniunea Europeana e propusa Comisiei de doi europarlamentari nevrotici. Sunt insa Emma Nicholson si Arie Oostlander doar nevrotici? Ma indoiesc.