Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Carlotei iar i-a murit o mătuşă. Biata fată, cum vrea să plece şi ea undeva, la Agigea sau la Buşteni, să se odihnească un pic, cum ii moare o mătuşă bogată la Viena sau la Stockholm.
Carlotei iar i-a murit o mătuşă. Biata fată, cum vrea să plece şi ea undeva, la Agigea sau la Buşteni, să se odihnească un pic, cum ii moare o mătuşă bogată la Viena sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decăt să văndă sau să reconstruiască vile. Şi bineinţeles să numere bani. Ce bine de tine c-ai fost la bulgari, mi-a zis Carlota din Florida, unde tocmai inmormăntase o mătuşă, mereu imi zic să stau şi eu măcar o săptămănă pe plajă la Albena şi să nu fac nimic. Era chiar atăt de bogată căt se spune?, am intrebat-o. Ingrozitor de bogată, a zis Carlota. Nu ştiu ce-o să mă fac!
Mie ultima mătuşă moartă mi-a lăsat un loc de veci la Străuleşti, plin cu mătuşi. Dacă mai pleacă incă una departe intr-o lume mai bună, cum a precizat preotul, referindu-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana mortului venise, trebuie s-o ingrop in picioare. Preotul nu ştia că mătuşa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea şi dincolo de gard, in vila pe care şi-o construise alături de coşmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătuşile, că pănă şi bătrănele care n-au nimic de impărţit ii dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate.
Carlota insă nu are rivali. Măcar de-ar ţine-o in ritmul ăsta, a continuat ea să mi se vaite, de departe, de foarte departe, dintr-una din odăile palatului moştenit in Florida. Dacă incep să moară căte două pe an, sunt terminată. Carloto, i-am zis, scuză-mă că sunt indiscret intr-un moment atăt de delicat pentru tine, dar n-ai nici o mătuşă aşa, mai sărăcuţă? Să iei, de exemplu, doar argintăria şi bijuteriile intr-un geamantan şi să nu te opreşti decăt la Agigea, intr-o cămăruţă cochetă de doi metri pe doi cu ieşire la mare?! Nici una, a răspuns Carlota şi a izbucnit in plăns. Că era plănsul ei sau susurul izvoarelor, care se vărsau din Mexic direct in piscina din Florida, n-aveam cum să ştiu. Şi nici nu era cazul să insist. A existat intr-adevăr, a zis Carlota, şi o mătuşă care, in afară de bijuterii şi argintărie, nu mi-a lăsat nimic. Numai că nu m-am descurcat cu un geamantan. Tot cu camionul m-am chinuit.
Simţind că discuţia a ajuns intr-un impas, mai ales că lacrimile Carlotei sau poate izvoarele din piscină aproape că acopereau convorbirea, m-am interesat cănd avea să mai vină in Romănia. Ce drăguţ din partea ta că mă intrebi, a zis Carlota, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Buşteni. Ceva simplu, să uit de toate, să dorm şi eu zece ore, fără să mai visez trenuri, camioane, notari şi transatlantice.
Am consolat-o, zicăndu-i că poate să vină oricănd, deoarece aveam o mătuşă care dădea camere şi cu ziua. Cu 40 de euro pe zi, am zis mai mult in glumă, ca să văd ce efect are un preţ atăt de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. Atăt de scump!?, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota.
Şi susurul izvoarelor din piscină a incetat brusc.
Mie ultima mătuşă moartă mi-a lăsat un loc de veci la Străuleşti, plin cu mătuşi. Dacă mai pleacă incă una departe intr-o lume mai bună, cum a precizat preotul, referindu-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana mortului venise, trebuie s-o ingrop in picioare. Preotul nu ştia că mătuşa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea şi dincolo de gard, in vila pe care şi-o construise alături de coşmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătuşile, că pănă şi bătrănele care n-au nimic de impărţit ii dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate.
Carlota insă nu are rivali. Măcar de-ar ţine-o in ritmul ăsta, a continuat ea să mi se vaite, de departe, de foarte departe, dintr-una din odăile palatului moştenit in Florida. Dacă incep să moară căte două pe an, sunt terminată. Carloto, i-am zis, scuză-mă că sunt indiscret intr-un moment atăt de delicat pentru tine, dar n-ai nici o mătuşă aşa, mai sărăcuţă? Să iei, de exemplu, doar argintăria şi bijuteriile intr-un geamantan şi să nu te opreşti decăt la Agigea, intr-o cămăruţă cochetă de doi metri pe doi cu ieşire la mare?! Nici una, a răspuns Carlota şi a izbucnit in plăns. Că era plănsul ei sau susurul izvoarelor, care se vărsau din Mexic direct in piscina din Florida, n-aveam cum să ştiu. Şi nici nu era cazul să insist. A existat intr-adevăr, a zis Carlota, şi o mătuşă care, in afară de bijuterii şi argintărie, nu mi-a lăsat nimic. Numai că nu m-am descurcat cu un geamantan. Tot cu camionul m-am chinuit.
Simţind că discuţia a ajuns intr-un impas, mai ales că lacrimile Carlotei sau poate izvoarele din piscină aproape că acopereau convorbirea, m-am interesat cănd avea să mai vină in Romănia. Ce drăguţ din partea ta că mă intrebi, a zis Carlota, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Buşteni. Ceva simplu, să uit de toate, să dorm şi eu zece ore, fără să mai visez trenuri, camioane, notari şi transatlantice.
Am consolat-o, zicăndu-i că poate să vină oricănd, deoarece aveam o mătuşă care dădea camere şi cu ziua. Cu 40 de euro pe zi, am zis mai mult in glumă, ca să văd ce efect are un preţ atăt de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. Atăt de scump!?, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota.
Şi susurul izvoarelor din piscină a incetat brusc.
Citește pe Antena3.ro
