x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Taca-ti fleanca si canta!

Taca-ti fleanca si canta!

de Dorin Tudoran    |    14 Apr 2005   •   00:00


de Dorin Tudoran

... Kazan a fost declarat un paria si crucificat.
Pentru Premiile Oscar, arta filmului este mai mult un pretext. In realitate, mecanismul ce misca deciziile Academiei este politichia.

Sunt putine arenele in care imbecila (in)corectitudine politica se imbina mai bine cu spiritul de gasca decat spectacolul prefatat de doua paparude - Joan (mama) si Melissa Rivers (fiica). In acest an, rolul de prezentator i-a fost daruit unui mascarici - Chris Rock. Dupa ce a sters podeaua cu George W. Bush, lucru ce nu a surprins pe nimeni, scalambaul a deschis tirul impotriva unor actori importanti. A fost nevoie de interventia lui Sean Penn pentru ca dulaul sa fie pus cu botul pe labe.

Motivele discutate public pentru care Martin Scorsese nu a primit niciodata un Oscar nu sunt nici singurele, nici cele mai importante. Newyorkez, Scorsese nu a fost niciodata "the cup of tea" al celor din Los Angeles. Acceptand, in 1999, sa inmaneze, impreuna cu un alt newyorkez, Robert De Niro, Premiul pentru intreaga opera titanului Elia Kazan, in fata unei asistente din care o jumatate nu s-a ridicat de pe scaun si nu a aplaudat, in semn de protest, sansele lui Scorsese la un Oscar au devenit aproape nule. Dupa ce a confirmat simpatiile comuniste ale unor oameni de film aflati pe listele negre ale autoritatilor federale si apartenenta altora chiar la un partid comunist, Kazan a fost declarat un paria si crucificat. Daca ar fi facut acelasi lucru impotriva unor simpatizanti nazisti ori membri ai vreunui partid fascist, ar fi devenit un erou.

Ca anul acesta Scorsese nu a luat Oscarul nu e o nedreptate, caci Million Dollar Baby e un film extraordinar, dar cand Gangs of New York a fost ras cu sange rece si cu el un actor genial ca Daniel Day-Lewis, s-a vazut ce pot face oamenii de arta deveniti comisari politici. Cu cateva zile inainte de decernarea acelor Oscaruri, mirosind ce se pregateste, regele interviurilor, Larry King, l-a invitat pe Scorsese la un talk-show. Ajungand la Daniel Day-Lewis, Larry King i-a spus lui Scorsese cam asa: "Daca nici el nu va lua Oscarul, chiar nu vad cine si pentru ce ar putea lua un Oscar pe lumea asta". Scorsese a zambit cu o resemnare de-acum istorica. Oscarul a revenit unui actor foarte bun, dar nici pe departe de talia lui Day-Lewis.

Halle Barry a luat si ea Oscarul pentru un film in care a gemut cam trei, patru minute intr-o partida de amor. Si atat. La aceeasi editie, Denzel Washington, altfel un actor foarte bun, lua Oscarul, desi nici pe departe pentru cel mai bun rol al sau ori pentru cel mai bun rol principal din filmele acelui an. Halle Barry avea sa ne si spuna in spiciul ei de multumire - unul despre rasa, nu unul despre arta - cam de ce meritasera ea si Washington Oscarurile in acel an.

Politica murdara a Oscarurilor nu va inceta, atata vreme cat va primi o mana de ajutor chiar de unde nu te astepti. Unul dintre cei mai ocoliti actori de catre politicienii oscarezi a fost un alt genial - Peter O’Tool. Pentru a drege busuiocul unei editii a Oscarurilor, lui O’Tool i s-a dat un Oscar onorific. Jignit si intelegand ce se vrea prin acest premiu, britanicul a raspuns initial cum se cuvine - a refuzat premiul si a explicat cu umor ca de nu a fost capabil sa ia pana la acea varsta un Oscar pentru interpretare, inseamna ca mai are mult de lucru pana la a merita unul pentru intreaga activitate. Pana la urma, a cedat demersurilor de toate felurile si s-a prezentat sa-si ia premiul. Mare tristete!

Asa cum jocurile politice nu pot fi tinute in frau decat de oamenii politici, murdara politichie a Oscarurilor nu poate fi exorcizata decat dinauntrul lumii filmului. Dar mintile de celuloid ale activistilor politici de la Hollywood sunt programate pe lunga durata. Gandindu-ma ca ei doresc sa controleze si scena politicii adevarate, ma intreb daca nu cumva exista o doza de dreptate in cartea Laurei Ingraham, intitulata Shut up & Sing (Taca-ti fleanca si canta). Ma grabesc sa reascult Somewhere Over the Rainbow cu Barbra Streissand, ca de activista politica ce raspunde la acelasi nume mi-e lehamite.
×
Subiecte în articol: editorial scorsese