Tăcerea vinovată a lui Băsescu

Era de aşteptat ca puhoiul de dezvFluiri incendiare prilejuite de "Afacerea Blejnar" - demonstrând cât de putredă şi de coruptă a fost guvernarea anterioară, purtând cipileauca lui Boc, dar în fapt fiind croită şi trasă de sfori din Dealul Cotroceniului - să fi declanşat o reacţie de vehementă şi argumentată negare din partea celor vizaţi. Ori un proces de exorcizare în PDL. Era de aşteptat şi ca - fiind vorba de chestiuni de maxim interes naţional, ca fraude, neglijenţe şi abuzuri de zece miliarde de euro anual, în zona achiziţiilor publice, potrivit Curţii de Conturi, ori de suspendarea unor programe UE de aproape 10 miliarde de euro, din aceleaşi cauze - să fi auzit şi punctul de vedere al "preşedintelui-jucător", responsabil de crearea sau girarea unui sistem clientelar. Nu numai o "opinie simplu cetăţean", cum explica acum câţiva ani Curtea Constituţională obiceiul lui T.B. de a se amesteca oricând, oriunde şi în orice, ci şi o atitudine în virtutea Art. 80 din Legea fundamentală, care îl obligă să vegheze la respectarea Constituţiei, a legilor ţării şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.

Un minimum minimorum din partea lui Traian Băsescu ar fi fost, în acest context, exprimarea publică a "convingerii" sale că ar fi oportun ca Parchetul să se autosesizeze în privinţa incredibilelor fapte din "stenograme", să le ancheteze cu celeritate şi să confirme sau să infirme autenticitatea lor. Aici nu mai e vorba de nişte găinari oarecare şi de nişte matrapazlâcuri mărunte, ci de înalţi demnitari şi politicieni. Or, ca şi alteori când a fost în încurcătură, Băsescu e surd, orb şi mut, părând a nici să nu fi auzit de imensul scandal ce vizează nume grele din anturajul său şi neavând nici o reacţie. Dar şi tăcerea vorbeşte, aşa că unor anumite autorităţi nici n-a fost nevoie să li se spună expresis verbis ce să facă sau să nu facă. Imuabilul Daniel Morar şi procurorii lui au declanşat imediat o fumigenă de proporţii - "naşii" de la calea ferată - pe o temă reală şi serioasă, dar atât de şubred susţinută încât n-au obţinut nici barem un singur mandat de arestare.

Cele două tinere doamne din fruntea CSM au înţeles şi ele mesajul, pornind hăituirea procurorului braşovean presupus a fi sursa incriminantelor "stenograme" ajunse la presă, dar nu s-au sesizat asupra grosolanului trafic de influenţă practicat, potrivit înregistrărilor, de un judecător de la ÎCCJ, cunoscut pentru preferinţele sale portocalii. Nu a reacţionat, evident, nici Monica Macovei, informând-o pe Viviane Reding cât de minat de corupţie e fostul partid de guvernământ, pe care, chipurile, şi l-a dorit mai spălat, mai pufos şi mai curat, prin Comedia (pardon, Comisia) de etică pe care a condus-o. Şi atunci cum să nu o auzi stupefiat pe Elena Udrea încercând aberant, cu un tupeu inimaginabil să tranfere responsabilitatea jafului - pe care însăşi Comisia Europeană îl fixează în anii 2009-2011 în cârca actualului cabinet?! Cum să nu rămâi uluit că demnitari şi politicieni portocalii profund compromişi nu numai că n-au făcut pasul înapoi, nu numai că n-au făcut potecă la Parchet, dar stau liniştiţi? Ba, cei mai mulţi, se vor din nou în Parlament sau în fotolii ministeriale.

Se poartă cimiliturile şi tot aud că Blejnar e celebra Regină de pe tabla de şah a şpăgii din zona finanţelor publice. O partidă de şah însă e imposibilă fără Rege, pe acesta îl serveşte  şi-l apără Regina, tot jocul e în jurul şi în folosul lui. O fi Blejnar Regina, dar în nici un caz Rege nu i-a fost Boc, acesta a fost doar un umil pion. Atunci?