x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ţara lui NIMENI

Ţara lui NIMENI

de Cristian Crisbăşan    |    08 Noi 2009   •   00:00
Ţara lui NIMENI

Toţi candidaţii importanţi de la apropiatele alegeri prezidenţiale s-au aflat la putere. La sfârşitul lui 2009, situaţia ţării este un dezastru şi NIMENI nu este de vină. Toţi politicienii care au condus ţara asta fac parte deci din Familia NIMENI.

Pentru că ne-am obişnuit că "statul răspunde", s-a croşetat inginereşte şmecheria transformării statului într-o entitate abstractă, un sistem fără identităţi şi responsabilităţi, condus de nişte fiinţe extraterestre. În consecinţă, e de vină statul, sistemul, adică NIMENI. Responsabilităţile nu au responsabili, vina nu are vinovaţi.

Lucrurile rele se întâmplă aşa, din vina naturii, vin din neant, din cosmos, le aduce vântul, iar lucrurile bune şi le arogă repede impostorii care ne cer să-i votăm.

Există unii care se bat în piept că EI ne-au băgat în NATO, că EI ne-au băgat în UE. Eu cred că NATO şi UE ne-au băgat ele în ele însele, pentru că au avut nevoie de asta, ca rezultat al unor calcule precise, dar al căror scop final nu-l înţelegem încă în totalitate.

Aceeaşi clasă politică de după 1989 se perindă, alternativ, pe la putere împărţită pe grupuri, ca într-un joc absurd. Este tragicomic cum opoziţia dă vina pe putere, ca şi cum ea n-ar fi fost niciodată la conducere. Ca şi cum n-ar face parte ambele din aceeaşi mentalitate politică toxică, din acelaşi contingent de politicieni. Şi, din moment ce ei, aceiaşi, se acuză unii pe alţii de 20 de ani încoace, este clar că din nou NIMENI nu este de vină. Acuzându-se unii pe alţii, responsabilităţile lor se anulează reciproc, desigur. De aceea, pentru mine nu are credibilitate nici unul dintre principalii candidaţi la alegerile prezidenţiale. Nu pot să-l mai cred pe nici unul dintre ei.

De fiecare dată până acum m-am dus şi am votat la toate alegerile. În afară de respectul de sine, nu m-am ales cu nimic. Votul meu s-a dus în van, pierdut undeva între indiferenţa celor 65% care nu votează şi a restului care se votează între ei. Nu m-am ales cu nimic, pentru că fundamental - ca mentalităţi, viziune, mod de gândire - nu s-a schimbat nimic.

Nu, limuzinele de lux, costumele scumpe, viloaiele de prost-gust, zgârie-norii de Dâmboviţa, mall-urile şi cluburile, fiţele din cluburi şi de la televizor, mass-media şi circul nu reuşesc să ascundă ipocrizia, kitsch-ul, fudulia, mediocritatea, prejudecăţile, mitocănia şi aroganţa.

Ţara a fost arestată şi este monopolizată de un grup de oameni cu o anumită mentalitate, care ne dau "libertate" contra taxe. Nu-i interesează votul nostru. Ei ştiu că la vot nu vin decât susţinătorii lor şi mizează pe asta. Astfel, NIMENI nu are cum să-i tragă la răspundere. Şi dacă NIMENI nu trage la răspundere pe NIMENI, NIMENI nu este vinovat.

Astfel trăim într-un cerc vicios perfect. Suntem liberi să facem orice, atâta vreme cât NIMENI stă confortabil la putere de 20 de ani. Când toate resursele tale sunt folosite exclusiv pentru a supravieţui, nu mai rămâne nimic de împărţit în solidar cu alţi supravieţuitori, nu se poate crea un curent de schimbare, este imposibil de coagulat o mişcare cu putere reală.

Da, poate că România "underground" este liberă, libertină, libertariană, creativă, lipsită de prejudecăţi, occidentalizată şi arată foarte bine. Ceea ce contează însă este că nu are nici o putere, ea funcţionând doar pe orizontală, ca pânzele freatice, fără a erupe la suprafaţă pentru a schimba geografia societăţii. Curenţii ascensionali se lovesc neputincios de tavanul din beton căptuşit cu plumb al sarcofagului construit deasupra.

De aceea, pentru că NIMENI nu este de vină şi responsabil pentru asta, la alegeri am să mă duc şi am să votez cu NIMENI.

×
Subiecte în articol: dreptul la excepţie