Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Abundenţa ofertei poate să însemne că a scăzut, dar şi că a crescut cererea. Dar ce poate să însemne înmulţirea peste noapte a afişelor având acelaşi conţinut ciudat - Execut puţuri - nu-mi dau seama. Cum nu am înţeles nici apariţia lor în tot Bucureştiul, imediat după revelaţia din decembrie.
Sintagma "Execut puţuri", deşi nu e urmată de semnul exclamării, îl conţine. Şi încă ultimativ. Are, în scurtimea ei imperativă, şi strigarea unei victorii. Nu e atât o ofertă de servicii, cât un enunţ orgolios. În preajma Casei Scânteii, afişele s-au înmulţit o dată cu arşiţa. Fapt care mă face să cred că se sapă puţuri în draci, dar cu discreţie, să nu se prindă stăpânirea şi că, la un moment dat, ne vom pomeni cu un Bucureşti perforat ca o sită, dar şi salvat de la o apocalipsă a setei. E o ţară paralelă, care-şi urmează destinul, indiferentă la politică şi la crize.
Tot întâlnindu-mă cu oferta săpătorilor de puţuri, am născut un simţământ de solidaritate. Uite, în sfârşit, nişte oameni care-şi văd de treabă, în ciuda inconştienţei noastre. Avem conducte şi robinete, primăria destupă şi astupă în neştire trotuarele, ca să monteze sau să mute în alte locuri ţevăria de sub Capitală, şi trăim cu ideea că apa o să ne sosească pe ţevi la infinit. Există însă şi un număr din ce în ce mai mare - dovadă înmulţirea afişelor! - de cetăţeni care nu mai cred în administraţia urbană şi-şi sapă în curţi, ba chiar şi sub blocuri, puţuri. Să fie acolo, să se găsească în ziua când va veni setea cea mare peste omenire! Europa se va chinui bând apă cu linguriţa, America, şi ea, se va uita la cer, aşteptând ploaia care nu mai vine, numai România va prospera, fiindcă a avut grijă să sape milioane şi milioane de puţuri de mică şi mare adâncime. Cum spune şi Biblia: cei din urmă vor fi cei dintâi.
Scrise la persoana întâi singular, afişele profită şi de ambiguitatea la sens a verbului. Execut - nu sap - zice tot cu un semn al exclamării subînţeles săpătorul suprem. Dacă ar fi zis "executăm", formula ar fi avut ceva din umilirea negoţului mic, care face plecăciune în faţa oricărui client, numai să fie. Scris cu literele cele mai mari de pe tot afişul, verbul nu lasă loc de interpretări: e vorba despre o execuţie, poate ultima, nu despre o simplă lucrare de meşter, despre un banal foraj de gospodar. Văd afişele astea zilnic şi pentru că dau de ele în tot locul, mintea mi-o ia razna. La fel cum o lua razna mintea cetăţeanului lui Cehov, care trecea în fiecare dimineaţă prin faţa unei dughene cu un afiş provocator la intrare: Zilnic, un bogat sortiment de ţipari!
Cine mănâncă atâţia ţipari, se întreba cetăţeanul lui Cehov, de unde atâţia ţipari şi, mai ales, de unde atâtea sortimente de ţipari? Când, după 30 de ani de dilemă, cetăţeanul a intrat în dugheană şi, ca să scape de obsesie, l-a întrebat pe negustor care-i povestea cu ţiparii, acesta a răspuns: Nu ţipari, ci ţigări.
