O decizie „pompieristică”

Din ce în ce mai des se vorbește despre creșterea impozitelor pe dividende. Dar atunci când crește birul pe profitul din investiții, statul nu face mare lucru, pentru că impactul impozitelor pe dividende are câteva consecințe nefaste. 

În primul rând, după impozitare, investitorii rămân cu mai puțini bani. Ei primesc o parte mai mică din profiturile pentru care au investit, scad astfel randamentele după impozitare ale investițiilor în acțiunile plătitoare de dividende. Iar cei care se bazează pentru existența lor pe veniturile din dividende vor privi dezamăgiți cum li se degradează viața economică. Acest lucru poate fi deosebit de dificil pentru pensionari și pentru investitorii care trăiesc exclusiv din veniturile din investiții (plasamente la bursă, părți sociale în capitalul unor firme).

Totodată, fiscalizarea sporită a dividendelor poate avea un impact și asupra opțiunilor de investiții. Investitorii din piața de capital își pot muta banii de la acțiunile care plătesc dividende taxate mai mult către alte active care sunt impozitate mai favorabil. Unii vor căuta strategii de evitare a impozitelor pentru a minimiza impactul creșterii acestora. Aceasta ar putea include planificarea fiscală, restructurarea investițiilor sau soluții de optimizare fiscală. Banii se tem de taxe mari, de aceea se cuibăresc în locuri mai avantajoase din punct de vedere fiscal. Așa câștigă paradisurile fiscale și tot așa pierd bugetele și economia statelor hrăpărețe. 

Un alt impact negativ de care ar trebui să-i pese statului este acela că majorarea ratelor de impozitare a dividendelor poate influența comportamentul pieței autohtone de valori într-un moment în care statul ar trebui să fie un partener solid și nu un obstacol al dezvoltării acesteia. O „fugă de dividende” suprataxate poate produce o volatilitate pe termen scurt a pieței de capital ce se poate confrunta cu un val de vânzare-cumpărare de acțiuni în așteptarea modificărilor ratelor de impozitare.

Companiile își vor reconsidera politicile privind dividendele, alegând să rețină mai multe câștiguri pentru reinvestire în afacere, mai degrabă decât să le plătească sub formă de dividende. Prin suprataxare, scade valoarea acțiunilor plătitoare de dividende, ele devin mai puțin atractive pentru investitori, punând presiune în scădere asupra prețurilor.

Cât privește creșterea economică pe care orice guvern o fâlfâie electoral prin fața mulțimii, implicațiile unei suprataxări a dividendelor sunt mai largi decât vrea statul să admită. Descurajând investițiile în acțiuni ce plătesc dividende, conduce la reducerea investițiilor corporative și a formării de capital și scade sumele disponibile pentru dezvoltarea firmelor și pentru crearea de locuri de muncă. Și, deși veniturile fiscale ale guvernului din dividende pot inițial crește pe seama cotelor mai mari de impozitare, pe termen mediu și lung statul va putea pierde. În mod paradoxal, creșterea impozitelor pe dividende nu poate duce întotdeauna la venituri fiscale mai mari pentru guvern. Dacă și companiile, și investitorii își schimbă comportamentul ca răspuns la impozitele mai mari prin reducerea dividendelor sau căutând alternative eficiente din punct de vedere fiscal, aceasta duce la scăderea bazei de impozitare. 

Însă un stat dezordonat bugetar, dar hrăpăreț fiscal aplică totdeauna soluția cea mai leneșă: mărește taxele și impozitele și se bucură pe termen scurt, fără să aibă și grija bunăstării viitoare. Unii comentatori numesc asta „o decizie pompieristică”.