Teatro Real

Povestea Teatrul Regal din Madrid este strans legata de povestea unor comedianti ambulanti care, la inceputul secolului XVIII, au provocat constructia unei cladiri care sa serveasca drept acoperis tuturor celor care iubeau scena si arta, in general. Dupa ceva mai mult de o suta de ani, teatrul respectiv a fost insa demolat, din simplul motiv ca se afla intr-o stare deplorabila, constituind un pericol, nu numai pentru actori si public, ci si pentru prestigiul capitalei spaniole.

Pe 19 noiembrie 1850, s-a inaugurat actualul Teatru Regal, dupa o perioada complicata, in care constructia noii cladiri a fost oprita in nenumarate randuri, mai ales din cauze financiare. Proiectul arhitectonic ii apartine lui Antonio Lopez Aguado, dar, probabil, in ochii celor mai multi dintre spanioli, meritul cel mai mare in refacerea si redeschiderea teatrului ii revine reginei Isabel II, care a intervenit pentru terminarea lucrarilor si pentru recuperarea unui loc in care arta se ridica mereu la cele mai inalte standarde, un loc care, incepand cu toamna anului 1850, si-a recapatatat si chiar si-a sporit prestigiul. Viata sociala a Madridului acelei epoci a fost marcata de Teatrul Regal – Teatro Real, in limba spaniola –, care s-a tranformat, treptat, in principalul loc de intalnire al celor care stiau de unde vine frumusetea dramaturgiei, dar si al celor care voiau sa inteleaga incotro se indreapta aceasta fascinanta si nemuritoare lume.

In ziua de astazi, chiar daca si spaniolii, ca mai toti europenii, se vad obligati sa-si refaca lista de prioritati si sa lupte fara incetare pentru o supravietuire decenta, Teatrul Regal continua sa existe, sa reziste, sa programeze spectacole de inalta tinuta, oferindu-ne tuturor, chiar si noua, cetateni de dincolo de frontiere, speranta ca, la un moment dat, arta chiar poate salva lumea, ca nobletea de pe scenele de teatru poate invada si viata de fiecare zi. Teatro Real isi vede de drum, in centrul unui Madrid in care oricine isi poate gasi locul, fie si numai pentru o zi, pentru o clipa, pentru un rand de aplauze.