Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Brain TV.ro a ajuns la senilitate cam precoce. Părinţii îi caută un azil, cu nădejdea că cineva va şi plăti să-i dea de mîncare. Iar EvoTV.ro a descoperit că evoluţia are şi drumuri înfundate. Dinozaurii, de exemplu. Sau televiziunea online (mulţumesc, Zoso, că m-ai făcut atent!).
Brain TV.ro a ajuns la senilitate cam precoce. Părinţii îi caută un azil, cu nădejdea că cineva va şi plăti să-i dea de mîncare. Iar EvoTV.ro a descoperit că evoluţia are şi drumuri înfundate. Dinozaurii, de exemplu. Sau televiziunea online (mulţumesc, Zoso, că m-ai făcut atent!).
Altfel spus, cele două site-uri care ar fi trebuit să ne trimită pe noi, ăştia cu emiţătoare adevărate, în arhiva naţională de filme au ajuns ele însele la depozitul de idei minunate de care publicul şi-a bătut joc. Cam ca Blaga la Bucureşti.
Dar poate că nu ştiţi ce e o televiziune online. Păi să vă explic. E o chestie tare: te uiţi în calculator şi înăuntrul lui e ca un televizor. Ca unul vechi, din anii ’60: ecran mic, imagine proastă. Mai seamănă într-un loc: n-ai telecomandă, aşa că stai aşa cu ochii în el şi te bucuri că n-ai la îndemînă decît un singur canal, hai două, iar scaunul de la birou are un singur arc, care ţi se şi înfige în fund.
Ştiu, ştiu, trilulilu.ro merge bine, e pe primul loc la trafic, inventatorii sînt milionari. Însă ăsta e un site adaptat net-ului: conţinut adunat de peste tot, portal unic. Logica de business la celelalte era cam aşa: conţinut unic, public adunat de peste tot.
Acum pe bune: ce-a fost în mintea voastră? A, ştiu: aţi
crezut că e momentul pentru o televiziune cu mult talent, în opoziţie cu lipsa
de talent şi prospeţime de pe piaţa televiziunilor adevărate, alea care se
ascundeau de frica voastră prin televizoare. V-aţi gîndit că e suficient să
elimini toate constrîngerile, şi după aia ce rămîne e naturaleţea, prospeţimea,
adecvarea la public. Să vă dau o veste: naturaleţea se obţine din machiaj,
prospeţimea din texte dospite cu zilele prin calculator, iar adecvarea cu
studii de audienţă de cîteva zeci de mii de euro. E, cum să vă spun fără să vă
plictisesc: o industrie.
De-aia televiziunea pe calculator îmi pare ca raţa pe varză. Bună de mîncat la prînzul unei televiziuni adevărate, cu ecran lat, imagine HD şi conţinut la care s-au gîndit o sută de inşi. Nu trei, nu la trei noaptea.
Poftă bună!
