Tichia de mărgăritar

Nu e o ruşine nici să candidezi la preşedinţie, nici să-ţi faci campanie. Şi, totuşi, Traian Băsescu nu vrea să recunoască acest lucru. Tunde oi şi vrea să ne facă să credem că, de fapt, a semnat în saivan un tratat internaţional important. Umblă îmbrăcat în costume populare şi şi-ar dori să credem că studiază cursul monedei naţionale. Din două, una.

Sau Traian Băsescu a luat-o razna şi nu mai ştie ce face, nemaiadunând vorba cu fapta în nici un fel.

Mi-am petrecut o parte din week-end-ul trecut încercând să răspund, fără să mă dezamăgesc  pe mine însumi,  la câteva  întrebări contemporane. Nu m-aş fi gândit la ele cu o săptămână în urmă. Oare ce înseamnă "să te lupţi cu criza"? Ce înseamnă "a nu fi în campanie electorală"? "A fi preocupat de continuarea reformelor".  Şi, la urma urmei, să înţeleg dacă, pentru unii, a candida la o funcţie publică e un lucru ruşinos.

Întrebările astea au fost iscate de imaginea care a dominat televizoarele duminică. Traian Băsescu tunzând vârtos oi în saivanele din Bucovina. Traian Băsescu probând pălării cu pene în Năsăud. Traian Băsescu întrebat dacă mai candidează şi răspunzând indignat: "Sunteţi nebuni? Avem o criză! Avem alegeri europarlamentare!"

Să vă explic mirarea mea. În această parte a anului electoral, strategia lui Traian Băsescu, la nivel declarativ, pare simplă şi clară. Există nişte contracandidaţi caraghioşi, care fac politică demagogic, umblând prin ţară şi atacându-l pe preşedinte, pentru că oricum nu au altceva mai bun de făcut. Şi există preşedintele, om responsabil, cu problemele ţării pe cap. El nu are timp de candidaturi şi electoralităţi pentru că se luptă cu criza şi cu reformele. O să vadă mai încolo, spre toamnă, când oile coboară de la munte, ce şi cum şi cu alegerile alea, prezidenţiale.

Pentru un preşedinte în exerciţiul funcţiunii, e o poziţionare corectă şi profitabilă. Te-ai aştepta, în condiţiile astea, ca şeful statului să-şi inteţească întâlnirile cu patronatele, cu sindicatele, cu cercurile financiare interne şi externe, să se consulte cu guvernul, să ia parte la reuniuni dedicate crizei. Să stimuleze exporturile, să limiteze şomajul, să ţină leul în viaţă. Să asigure pieţe de desfacere pentru produsele româneşti nu doar în ţările UE, ci şi în Rusia, Ucraina şi Republica Moldova (să nu zâmbiţi!). Nu. Nimic din toate astea nu se întâmplă.

Traian Băsescu, de fapt,  nu are pe cap problemele ţării, are un clop când e în Maramureş sau o falnică pălărie cu pene când e în Năsăud. Tunde oi, aducându-ne aminte de cunoscutul refren "nea Alecu, nea Alecu tunde oaia şi berbecu'". Mănâncă mămăliguţă, bea palincă, râde haios prin târguri şi ocoale. Şi spune mereu, de pe orice scenă, cum o să fie el preşedinte "şi din ianuarie încolo."

Cu alte cuvinte, el face, cu mare publicitate, exact ceea ce spune că nu face. Campanie electorală deschisă pentru prezidenţialele din toamnă.

Nu e o ruşine nici să candidezi la preşedinţie, nici să-ţi faci campanie. Şi, totuşi, Traian Băsescu nu vrea să recunoască acest lucru. Tunde oi şi vrea să ne facă să credem că, de fapt, a semnat în saivan un tratat internaţional important. Umblă îmbrăcat în costume populare şi şi-ar dori să credem că studiază cursul monedei naţionale.

Din două, una. Sau Traian Băsescu a luat-o razna şi nu mai ştie ce face, nemaiadunând vorba cu fapta în nici un fel. Sau e "încremenit în minciună" aşa cum alţii, vorba filosofului, sunt "încremeniţi în proiect". Adică nu mai e capabil să spună adevărul cu nici o ocazie.

Chiar şi atunci când face ceva normal, justificabil, crede că face ceva rău şi se ascunde. În plus, e mai convins ca oricând că cetăţeanul, "bizonul" de la televizor, nu merită niciodată adevărul şi înghite orice dacă acest "orice" e spus cu convingere şi cu patos. Din experienţă, eu cred că varianta a doua e cea adevărată. Adică Traian Băsescu vrea, în toamnă, să-şi mai  pună, încă o dată,  pe cap o tichie de mărgăritar..

P.S. Ştiţi care e diferenţa între comunismul şi capitalismul românesc? În comunism, Ceauşescu scria lozinci din trupuri de tineri şi tinere. În capitalism, boierul Gheorghe Flutur de la Suceava scrie lozinci din trupuri de oi aşezate pe dealuri.