Timpul noii Constituţii

De ce acum? De ce nu altă dată? De ce până în septembrie? De ce nu în doi ani? De ce revizuire? De ce nu o nouă Constituţie? De ce trebuie precizate, dar şi restrânse atribuţiile preşedintelui? De ce două Camere şi nu una? De ce? De ce? De ce?
   
Sunt extrem de multe întrebări pe care şi le pune cetăţeanul avizat. Acel cetăţean care ştie că o altă Constituţie îi poate schimba viaţa. În bine sau în rău. Şi că, în cele din urmă, tot el va decide, la referendum, dacă să susţină sau nu acest important demers iniţiat de clasa politică. Unele dintre întrebările de mai sus au deja un răspuns. Altele încă nu.
   
Legea fundamentala a României este, în unele părţi ale ei, depăşită. S-ar putea spune, chiar, căzută în desuetudine. Realităţile au luat-o înainte. Noi funcţionăm, de fapt, după o Lege fundamentală adoptată la începutul anilor ’90. Care a fost, apoi, revizuită din iniţiativa lui Adrian Năstase. În mod conjunctural. Ceea ce nu a fost prea bine. Dublu conjunctural. Trebuiau adoptate norme care să armonizeze Constituţia noastră cu normele europene. Era obligatoriu. Iar Năstase se pregătea, cu şanse mari de reuşită, chiar cu primele şanse, să devină preşedinte al României. Şi atunci a determinat modificări ce, credea el, urmau să îl ajute în timpul mandatului. Cea mai importantă fiind durata. Mandatul de patru ani s-a transformat în mandat de cinci ani.
   
În plus şi încă şi mai grav, Curtea Constituţională, solicitată extrem de frecvent în ultimii ani să se pronunţe, solicitată în exces şi din ce în ce mai politizată ca instituţie, a introdus, la rândul ei, norme constituţionale. Mai întâi, sub pretextul acoperirii unor lacune. Limpezirii unor neclarităţi. Apoi, mai târziu, a pervertit norme constituţionale. Şi, în fine, şi mai târziu, a venit să adauge norme.
   
Aşa că avem, pe de-o parte, o Constituţie în bună măsură căzută în desuetudine, pe de altă parte, o Constituţie făcută şi completată de specialişti şi adoptată prin mai multe referendumuri şi, pe de altă parte, numeroase norme de drept constituţional neasumate de populaţie şi elaborate de judecătorii CCR, dintre care cei mai mulţi nu sunt specialişti în drept constituţional.
   
A sosit, aşadar, timpul schimbării. O Constituţie revizuită nu mai poate aştepta. De ce în primul an al unei noi guvernări?
   
Pentru că, întotdeuna, deciziile foarte importante, care pot schimba, într-o direcţie sau alta, sensul în care se deplasează o societate, trebuie făcute în primul an al unei guvernări. Pentru că în primul an există cea mai puternică stabilitate. Şi cel mai mare coeficient de încredere a populaţiei faţă de majoritatea parlamentară.
   
Şi iată că nu am putut răspunde, pentru că nu există spaţiul necesar, decât la prima întrebare dintre multele întrebări care, în mod firesc, sunt puse. Vine, însă, şi vremea altor răspunsuri.

Sursa: CorectNews