Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Umorul popular a cristalizat generic o formulă generalizatoare pentru starea de criză: purceaua e moartă-n coteț. Pierderea suinei femele este mai gravă decât moartea masculului, pentru că dispare și speranța de a mai avea purcei prin ogradă. Dacă asociem și zicala „îți tai singur craca de sub picioare”, înseamnă să desenăm cu o tușă și mai apăsată situația dificilă prin măsuri negândite. Cred că în acest punct se află nu doar guvernul, care trebuie să administreze banul public, ci întreaga suflare a țării, intrată în vârtejul unui conflict militar pe care nu-l înțelege, dar este obligată să-i preia consecințele.
Până să înceapă războiul din Ucraina ne aflam în războiul facturilor. Credeam - sau am fost împinși să credem - că o nouă mafie s-ar fi organizat în jurul contoarelor de gaz și energie electrică pentru a sărăci populația. Procuratura a deschis dosare pentru a investiga „jaful”, organizațiile de protecție a consumatorilor sau de analiză a energiei „inteligente” deveniseră vedete publice, făcând balet cu kilowații. Guvernul a dat ceva măsuri compensatorii, dar nu a putut opri creșterea prețurilor la energie. Banii s-au luat de la alte capitole pentru a astupa gaura, mutând peticul sărăciei pe partea nevăzută a sacului. Măsuri de organizare a deciziilor, prin mărirea competențelor Ministerului Energiei, pentru a putea propune și aplica unitar acțiuni care se află sub umbrela Ministerelor Economiei și Finanțelor, nu au fost însă luate. Politic, este mai comod să-l transformi pe Virgil Popescu în paratrăsnet, pentru a capta energia negativă care se acumulează în plan social, declarând că la el se împotmolesc lucrurile de care depinde soluționarea crizei prețurilor la energie, chiar și la carburanți.
Inflația nu se oprește, se duce spre 15 la sută; Banca Națională mărește dobânda-cheie pentru a rupe spirala prețuri-salarii care ar duce spre o situație și mai grea pentru stabilitatea economiei. Vocile populiste, la mare căutare și audiență, lansează propuneri tot mai fanteziste pentru a opri creșterea prețurilor. Nimeni nu vorbește cu claritate despre consecințele războiului, care se accentuează după aplicarea sancțiunilor, blocând circuitele economice. Punem în cârca lui Putin toate necazurile, dar un război economic extins până la relația cu China, ca o parte a celui de-al treilea război mondial, nu poate fi pornit fără o pregătire.
Trecerea economiei de la starea de pace la cea de război nu mai poate fi amânată. Cum să înțelegem toate conferințele, summiturile, mesajele belicoase, avertismentele lansate de serviciile armatei din multe țări, decât prefața unei declarații de război? Mesajul Papei, care spunea că războiul dintre Rusia și Ucraina a fost provocat, ne arată că acest conflict a fost aprins nu doar pentru a fi unul local. Treptat, dar cu pași mari, vedem cum tensiunea se extinde și dincolo de granița Ucrainei și linia frontului. Livrarea de armament greu pentru Ucraina transformă NATO în parte a conflictului, iar decizia recentă a Lituaniei de a bloca transporturile terestre dintre Rusia și enclava Kaliningrad poate fi repede transformată de Moscova într-un „casus belli”. Să nu uităm cum Danzigul a fost motiv de război atunci când Germania a invadat Polonia în 1939, declanșând Al Doilea Război Mondial. S-a sfătuit Lituania cu aliații din NATO pentru a extinde embargoul și pe acest teren al transporturilor? Președintele Iohannis se află la Riga, la summitul celor „3 Mări”, și ne poate lămuri, după discuția cu președintele lituanian, prezent la reuniune, despre această escaladare.
Rusia răspunde până acum cu „arma” hidrocarburilor: reduce livrările de gaz și țiței către UE, produse puse pe lista de sancțiuni. Creșterea bruscă de prețuri este însoțită și de lipsa produselor. Se schimbă dramatic paradigma competitivității economiei europene. Pentru echivalentul a 1000 kwh gaz natural europenii plătesc 100 de euro, față de 2 euro plătiți de americani și de un euro de arabii din Golf. Deja efectele acestui blocaj se resimt în restricții de consum în Europa, dar nemulțumirile sociale sunt abia la început, o revenire a „vestelor galbene” înfioară guvernele europene.
Noi ne agățăm de speranța că România va putea să rezolve cu puterile proprii - pe baza resurselor pe care i le-a dat Dumnezeu - criza carburanților. Chiar și cu scumpetea lor, puțini se gândesc că se poate ajunge la restricții de distribuție. România are o producție de gaz și de țiței care asigură însă circa 30-40 la sută din consum. Până acum nu se simte pe zona de distribuție că sancțiunile și embargoul afectează aprovizionarea. Dar situația se poate schimba după ce Rusia a închis terminalul de țiței de la Novorosiisk, de unde plecau petrolierele spre Constanța. Brusc, sursa de țiței din Kazahstan, care nu era supusă sancțiunilor și aproviziona rafinăria de la Midia-Năvodari, pe ruta maritimă care pleca din Novorosiisk, se închide. Nici aprovizionarea rafinăriei de la Teleajen, a companiei ruse Lukoil, nu este clară, așa încât rămânem, momentan, să contăm doar pe extracția de petrol intern făcută de Petrom. Va fi suficientă pentru foamea de carburanți a românilor cu dor de vacanțe?
La fel, contăm pe producția internă de produse alimentare pentru a ieși din spectrul foametei care se anunță. Va avea agricultura suficient carburant pentru recoltare, transport și procesare? Un plan de criză, care să se plieze pentru starea de război, cu cartelări de produse, nu poate fi exclus. De la supărarea că benzina, motorina, gazul sunt mereu mai scumpe, vom trece la supărarea că acestea lipsesc. Atunci vom înțelege mai bine de ce e moartă scroafa-n coteț!
