Toate cresc. Doar dl Boc rămîne pe loc

CIORNE
De cînd a devenit coţofana cîrîitoare a Palatului din Deal, dl Boc nu mai are alonjă. Nu observasem niciodată că e scund. Mă rog, fiecare ne naştem cu semnele noastre particulare. Acum, dl Boc se vede mic, iar micimea lui se accentuează pe zi ce trece.

CIORNE
Genuflexiunile zilnice ale dlui Boc în faţa şireturilor arendaşului de la Cotroceni (nu îl pot insulta pe dl Băsescu numindu-l boier) distrează de ceva vreme folclorul politic românesc şi alimentează pînă la saţietate pamfletul. Ce zice dl Băsescu preia, fără să mestece, dl Boc autoobligîndu-şi înghiţitoarea la un efort de îngurgitare pe cît de rapid, pe atît de dureros. Pe vremuri, dl Boc, necăzut în vasalitate şi sclavagism, impresiona prin discursul vioi. Azi, cînd dl Boc a devenit cîrîitoarea Cotrocenilor, discursul lui vioi şi legat a devenit previzibil, rînced, plicticos. În pădure, coţofenele fac o gălăgie infernală la semnalul dat de şeful pîlcului de zburătoare. Una singură cîrîie însă mai tare decît toate. Mică şi zburlită, ea se cocoaţă pe craca cea mai înaltă şi zgomotele ei acoperă pădurea. De cînd a devenit coţofana cîrîitoare a Palatului din Deal, dl Boc nu mai are alonjă. Nu observasem niciodată că e scund. Mă rog, fiecare ne naştem cu semnele noastre particulare. Acum, dl Boc se vede mic, iar micimea lui se accentuează pe zi ce trece.

Noul discurs al dlui Boc, reluat de la vremelnicul arendaş al puterii (aud că dlui Băsescu i s-a subţiat cota de încredere la 37 la sută) e legat de pensii. Pensiile trebuie să urce mai iute. Pensiile frisonează partidul dlui Băsescu. Pensiile sînt problema centrală care nu-i lasă să doarmă. Salariul minim pe economie trebuie musai să crească. Oricine îşi aminteşte că anul trecut, nu acum 1.000 de ani, dl Băsescu punea tălpi cu crampoane măririi pensiilor. Nu sînt bani, creşte inflaţia, ţara se duce de rîpă, avertiza preşedintele, şi o dată cu el coţofana cîrîitoare. Moare România! Pensionarii trebuie lăsaţi să se stingă în linişte, nesupăraţi de un supliment de gologani. Mărirea pensiilor n-a omorît, precum se vede, pe nimeni. N-a strănutat economia. Au fost, e drept, ceva junghiuri financiare pe ici, pe colo. Şi-atunci? Atunci, pentru că sîntem în an electoral, iar dl Băsescu a scoborît la încredere pînă la înălţimea fizică a dlui Boc, s-a dat ordin de răsucire pe călcîie. Mesajul e taman pe dos. Cine-l strigă cel mai convingător? Dl Boc, cine altul?!

Cresc, zice meteorologia, temperaturile pe glob. Creşte, din America pînă-n Japonia, preţul petrolului. Creşte în pieţe valoarea mănunchiului de pătrunjel şi s-a scumpit vertiginos varza murată. Cresc toate. Doar dl Boc rămîne mic. Atît de mic încît aproape că nu se mai vede. Alonja sa politică s-a scurtat ca o coadă de mătură ruptă prin exces de utilizare.
E vară. Românii, înghesuiţi pînă ieri în bordeiul naţional, îşi decid concediile răsfoind atlase, ghiduri turistice şi redescoperind de pe poziţia de oameni liberi deliciile geografiei. Un prieten mă sună din Thailanda, iar un vecin îşi bronzează plozii pe ţărmurile Adriaticii. Nu ştiu care primar din Dobrogea preferă pentru vacanţe plajele creole ale Braziliei, iar o moaşă din satul meu, care n-a văzut în vremea lui Ceauşescu nici Bulgaria, călătoreşte în Kongo. De ce în Kongo? Aşa i-a venit ei. Fie-sa e batandă în Italia şi i-a făcut cadou o excursie în lume.

Toate se scumpesc! Cresc temperaturile şi cresc preţurile. Se topeşte, zic americanii, Polul Nord, făcînd să urce cota apelor mărilor şi oceanelor. Doar dl Boc, primarul-pendulă, navetistul aviatic între Bucureşti şi Cluj,  rămîne mic.