Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1899, Caragiale scria:” Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr român,iată pe care i-aş da-o:
<
Atât despre patrie - şi sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa şi generoasa mamă altă tiradă.”
Mi-am adus aminte de nenumărate ori despre această răscolitoare şi mereu actuală lecţie despre patrie şi despre patriotism, dar, de data asta, am un motiv cu totul aparte să fac o trimitere la ea. Este vorba despre noile şi tot mai insistentele declaraţi ale lui Traian Băsescu prin care Amiralul Dezastrului Naţional se erijează în (im)postura de cel mai înflăcărat apărător al intereselor României şi ale românilor în disputele privind primirea azilanţilor pe teritoriul statului nostru. Ba chiar se face că ridică vocea şi la liderii Uniunii Europene care au decis cotele obligatorii pentru statele membre ale uniunii.
Trecând peste faptul că acest funest personaj, Traian Băsescu, este foarte puţin(spre deloc!) îndreptăţit să ridice tonul la protectorii săi de până mai ieri – cei care s-au făcut luntre şi punte pentru a-l menţine în fruntea bucatelor, deşi, prin referendum naţional, majoritatea covârşitoare a românilor l-a vrut demis- şi încerc să aflu „unde bate vorba” lui.
După tot ce a declarat în ultima vreme individul, este evident că el ţinteşte spre culoarul rămas liber după moartea liderului PRM;Corneliu Vadim Tudor. Este vorba despre discursul cu o tentă apăsat patriotică , virulent şi categoric faţă de orice ar putea fi socotit ameninţare la adresa Interesului Naţional, sfidare a demnităţii românilor sau ameninţare la adresa unităţii şi integrităţii noastre statale. Idei generoase, dar care , încăpute pe mâna unor farsori, demagogi sau, pur şi simplu, a unor exaltaţi, pot degenera într-un discurs şovin, xenofob sau într-un naţionalism intolerant şi, în acest fel, pot fi compromise.
Aşadar, poziţia de lider şi mai ales de promotor ultra-vocal al discursului naţionalist este cea la care jinduieşte, acum, Traian Băsescu! Asta cu atât mai mult cu cât partidul său de eprubetă, PMP, nu a reuşit să propună un program coerent, unitar şi credibil. Împrejurare în care confiscarea şi manipularea temei Interesului Naţional, de către ultra-demagogul său iminent preşedinte, ar fi gura salvatoare de oxigen pentru debusolatul partiduleţ.
O a doua carte pe care arde de dorinţa de a juca Demisul Naţional este cea a „delimitării ferme, categorice” faţă de poziţia ambiguă, când rigidă- faţă de unele state membre, când molatică şi şovăitoare- faţă de altele, pe care o practică liderii Uniunii Europene. Fireşte, misia de a lda o replică bărbătească, de o virilitate specific naţională, şi-a asumat-o tot Traian Băsescu şi tot printr-un discurs sforăitor şi patriotard, căruia, la nevoie, îi va adăuga tente violent-naţionaliste,intolerante. Cu atât mai mult cu cât, după cum este bine ştiut, un asemenea discurs înregistrează, în mai câteva state europene, o îngrijorătoare creştere a cotei de aderenţi şi chiar de fanatici. Principalul motiv fiind, de data asta, exodul refugiaţilor veniţi din Orientul Mijlociu, în special ameninţările teroriste. Fenomen extrem de complex care a scos la iveală mai vechi carenţe ale construcţiei europene. Care, de data asta, s-a dovedit incapabilă să adopte o poziţie negociată cu toate statele membre şi a preferat să impună una rigidă, însoţită de ameninţări, mai mult sau mai puţin voalate, pentru cei care ar cuteza să mişte în front. Poziţie pe care, după cum bine se cunoaşte, mai marilor UE înşişi, le-a impus-o cancelarul Germaniei, Angela Merkel secondată de preşedintele francez Francois Hollande. Situaţie care a generat contestări categorice, poziţia ţărilor din Grupul de la Vişegrad fiind cel mai des citată.
Firesc este,atunci, să ne punem întrebarea: mai are, Traian Băsescu, după toate fărădelegile pe care le-a comis în cei zece ani de mandat prezidenţial- dar, de fapt, în ultimii peste 25 de ani-, căderea morală şi autoritatea politică să vorbească despre patriotism şi despre Interesul Naţional? (Autoritate morală despre care vorbea şi Caragiale în finalul fragmentului pe care l-am citat mai înainte.)
Aşa după cum, la fel de bine, ne putem întreba şi cine mai stă să mai se uite în gura lui,acum, când mai toată lumea, la Bruxelles, la Strasbourg sau prin alte locaţii unde se iau marile decizii ale UE, ştie ce îi poate pielea individului?
Întrebări pe care am fi naivi să credem că nu şi le pune Traian Băsescu însuşi. Fireşte că şi le pune, dar, tocmai pentru că le ştie răspunsul şi, mai mult, a început să se teamă de consecinţe, a ales să joace tare pe această singură carte care i-a mai rămas.
În aceste împrejurări, cred că se cuvine să ne reamintim învăţătura lui I L Caragiale şi să nu lăsăm ca Interesul Naţional şi dragostea de ţară să devină muniţie propagandistică la cheremul unui individ al cărui loc în istorie este şi va rămâne unul singur-lada de gunoi!
Citește pe Antena3.ro
