Traian Băsescu se visează Licuriciul cel Mare

În ambiţia lui de a fi Licuriciul cel Mare pentru liderii de la Chişinău, Traian Băsescu uită că aceştia au la dispoziţie un Licurici şi mai mare.

La finele declaraţiei de presă despre întâlnirea cu sindicatele din educaţie, profitând de o întrebare pusă de o reporteriţă de la Antena 3, Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să ne ofere un soi de antreu la Mesajul adresat Parlamentului. Referindu-se la acţiunile lui Vladimir Voronin după evenimentele de la Chişinău, şeful statului a declarat:"Vom avea un comportament european, un comportament responsabil, nu faţă de preşedintele Voronin, ci faţă de cei 4 mi­lioane de români care trăiesc în Moldova, 4 milioane de români, cetăţeni ai Repu­blicii Moldova, parte a acestui popor.?

Definitoriu pentru stilul lui Traian Băsescu de a face politică îl constituie seninătatea cu care violează logica fără să clipească. În cazul afirmaţiei de mai sus, şeful statului reuşeşte să unească într-o singură frază două aserţiuni absolut contradictorii. E vorba de cea privind comportamentul european şi cea privind numărul de 4 milioane de români, cetăţeni ai Republicii Moldova, parte a acestui popor. Cea de-a doua aserţiune aparţine concepţiei potrivit căreia peste Prut trăiesc români. Români faţă de care el, Traian Băsescu îşi asumă responsabilitatea de a-i proteja. Desigur, în Republica Moldova marea majoritatea a populaţiei e de origine română. Trecând peste faptul că nu toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt români, responsabilitatea faţă de românii de peste Prut o are şeful statului moldovean, indiferent că acesta e Vladimir Voronin, Marian Lupu sau Dorin Chirtoacă. A susţine că de ei răspunde Conducătorul Traian Băsescu înseamnă a intra în contradicţie cu comportamentul european, dat fiind că Uniunea Europeană pleacă de la premisa existenţei statului independent Republica Moldova. Dar nu numai atât. Prin aserţiunea sa, Traian Băsescu ne dovedeşte încă o dată că n-are nici o legătură cu minima responsabilitate faţă de românii de dincoace de Prut. Pentru că a te erija în protector al românilor dintr-o ţară vecină înseamnă a da apă la moară pretenţiilor Budapestei de a fi responsabilă de soarta maghiarilor din România. Poziţia lui Traian Băsescu faţă de Republica Moldova nu e nouă. În numărul de ieri, Jurnalul Naţional a realizat o retrospectivă a declaraţiilor prezidenţiale în ce priveşte Republica Moldova. Aproape toate îmbrăţişează teza potrivit căreia Moldova e parte integrantă a României Mari. O teză care sună rău în urechile marilor puteri europene, extrem de pe­riculoasă, deoarece ea nu diferă cu nimic de teza iredentiştilor maghiari potrivit căreia Ardealul aparţine Ungariei Mari. Ca să nu mai spunem că ea confirmă acuzaţiile aduse de Vladimir Voronin României potrivit căreia aceasta a fost implicată în evenimentele de la Chişinău prin sprijinirea partidelor unioniste. Prin această teză, Traian Băsescu purcede la o despărţire de politica preşedinţilor postdecembrişti care, deşi conştienţi că Basarabia e pământ românesc, au ezitat s-o afirme deschis ştiind că în actualul context geopolitic ar fi o gravă imprudenţă. De ce o face Traian Băsescu? Din două motive: E în stare de orice irespon­sabilitate pentru a obţine voturi.
Are complexul Licuriciului cel Mare.

La un moment dat, domnia sa a mărturisit că şi-a ales drept Stăpân Ame­rica, definită plastic drept Licuriciul cel Mare. Umblând de-a buşilea prin grajdurile Americii, dar şi ale marilor puteri europene, Traian Băsescu şi-a dorit cu ardoare să fie şi el un Licurici Mare pentru cineva. Şi i-a găsit pe liderii celor trei partide de Opoziţie din Republica Moldova, pe care i-a sprijinit prin intermediul serviciilor secrete româneşti. Visul său a fost ca liderii celor trei partide, ajunşi la putere după scrutinul de la 5 aprilie 2009, să vină în genunchi la Bucureşti aşa cum el se duce la Washington sau la Berlin. Prost informaţi de presa din România, puţini români ştiu că eşecul partidelor de Opoziţie la alegerile din aprilie 2009 îşi are cauza (alături de programele lor politice - sunt trei partide liberale! - de lipsa de unitate) în sloganele pro româneşti din campanie. Electoratului acestor partide, electoratului tânăr îndeosebi i s-a inculcat credinţa că victoria celor trei partide ar fi dus la intrarea Moldovei în UE, ba chiar şi la unirea cu România. Datele reci ale realităţii arată că la ora actuală admiterea Moldovei în UE e o himeră. Nu numai pentru că marile puteri occidentale nu vor să treacă deocamdată dincolo de linia roşie a sferei de influenţă ruseşti, dar şi pentru că Uniunea Europeană nu mai are chef să se extindă, câtă vreme admiterea României şi Bulgariei i-a dat atâtea bătăi de cap. Toată lumea din România vede în Vladimir Voronin un rusofil din naştere. Nici vorbă de aşa ceva. La un moment dat, Vladimir Voronin a cochetat cu integrarea Moldovei în UE. S-a izbit, deodată, de două situaţii:
1) Reticenţa marilor puteri occidentale faţă de proiect.
2) Reacţia dură a Rusiei (tăierea gazului, sistarea importului de vin din Moldova).

El s-a văzut obligat atunci să se îndrepte către Licuriciul cel Mare de la Moscova. Putea face altfel în actualul context geopolitic? După opinia noastră, nu. Admiţând că partidele de Opoziţiei ar fi câştigat alegerile, crede cineva că ele ar fi reuşit să integreze Moldova în UE ducând o politică ostilă faţă de Moscova?! έn ambiţia lui de a fi Licuriciul cel Mare pentru liderii de la Chişinău, Traian Băsescu uită că aceştia au la dispoziţie un Licurici şi mai mare.