Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daca intra in Uniunea Europeana, Romania primeste 6 miliarde de euro, pentru cheltuire efectiva, in intervalul 2007-2009. Anuntul Comisiei pare sa fi initiat, in sfarsit, o discutie serioasa privind capacitatea noastra de absorbtie, care este scazuta; cifrele, de exemplu, privind folosirea banilor SAPARD sunt deconcertante.
Antecedente similare in folosirea altor resurse externe sunt numeroase. Pe de alta parte, problema capacitatii de absorbtie nu priveste numai Romania; aproape toate tarile care intra in acest an in UE se confrunta cu aceeasi provocare. Dar una este sa ai un coeficient scazut de utilizare, de 15%-20% si altceva sa ajungi la peste 60%-70%.Ceea ce intereseaza in cel mai inalt grad poate fi sumarizat in doua enunturi: unul, ca absorbim foarte putin; celalalt, ca absorbtia este variabila. Altfel spus, masuri adecvate pot mari capacitatea de absorbtie, chiar daca anumite bariere structurale nu pot fi depasite intr-un timp scurt.
Circumstantele actuale au marit foarte mult miza pentru Romania in folosirea fondurilor de preaderare si, daca va avea loc, de aderare. Dincolo de continutul raportului Comisiei de Politica Externa a Parlamentului European, exista un fapt incontestabil: Romania este un caz supercomplicat, din punct de vedere economic, in extinderea Uniunii; Romania are si un deficit de credibilitate important. Prin urmare, a nu folosi cat mai bine asistenta financiara oferita de Bruxelles nu numai ca afecteaza negativ mersul transformarilor in Romania, dar da apa la moara celor care sustin ca tara noastra este un caz pierdut. Sa admitem ca, in ciuda tuturor dificultatilor, intram in Uniune in 2007. Atunci, o absorbtie cat mai buna a fondurilor primite devine esentiala pentru perspectiva Romaniei de a reduce decalajele fata de tarile avansate. Nu mai amintesc ca o absorbtie scazuta ar transforma Romania, in mod paradoxal, intr-un donator net avand in vedere obligatia de a plati anual 800 milioane de euro la bugetul UE, ca si alte costuri ale integrarii.
Tragand linie, marirea capacitatii de absorbtie trebuie sa fie o cauza nationala. Aceasta cauza, in fond, nu este noua, deoarece ea se regaseste in nevoia devenita "clasicaa de a avea un mediu de afaceri mai prietenos, care sa stimuleze investitiile. Dar acum miza este mai clara, succesul posibil devine mai amplu, iar esecul posibil mai dureros. Ce avem de facut? Desi a devenit o afirmatie banala, trebuie repetat: avem nevoie de institutii mai bune, de reguli si proceduri care sa fie respectate. Sa ne ferim insa in a combina birocratia nenorocita damboviteana cu meandre paguboase de sorginte bruxelles-eza. De aceea trebuie sa luptam pentru transparenta si onestitate, pentru simplitate, eficacitate, sa reusim mai mult impotriva coruptiei, sa existe un discurs mai credibil. Cetatenii, grupurile interesate (comunitati, intreprinderi) trebuie sa fie mult mai bine informate privind fondurile europene; informarea mai buna trebuie sa fie acompaniata de asistenta, acolo unde este necesar. Deoarece exista riscul dispersarii eforturilor pe multe proiecte, cu efecte slabe, ar fi bine ca statul sa defineasca o serie de proiecte mari, care sunt mai usor de gestionat (monitorizat) si care au efecte de antrenare majore. Ma gandesc la proiecte de infrastructura, care pot viza, mai cu seama, mediul rural. In fine, sa invatam din erorile altora.
Utilizarea asistentei financiare de la UE complica si exercitiul bugetar - ca formulare si executie. La noi se practica intr-o mica masura prinderea cofinantarilor in bugetul de stat. Aceasta denota, implicit, o slaba incredere in capacitatea de absorbtie (intrucat, daca am programa un volum inalt de cofinanta ri, iar absorbtia efectiva a fondurilor primite de la Bruxelles ar fi scazuta, am avea imobilizari substantiale in buget).
Problema absorbtiei exprima toate viciile societatii noastre. Indiferent cum vor decurge negocierile cu Comisia Europeana, noi (Guvern, Parlament, cercuri patronale, societate civila) trebuie sa gandim si sa facem in asa fel incat sa utilizam cat mai bine asistenta financiara de la Bruxelles, sa evaluam cat mai intelept beneficiile si costurile integrarii. Desigur, Guvernul are aici responsabilitatea de frunte. Ceea ce vad ca se intampla acum in media de specialitate, in unele discutii publice sper sa nu fie un foc de paie.
