x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

UDMR coalizează opoziţia

0
Autor: Miruna Munteanu 10 Ian 2011 - 18:04

Surprinzătoare decizia opoziţiei de a formaliza acum o mare alianţă îm­po­triva PDL. În iarna lui 2009, o astfel de construcţie politică ar fi avut consecinţe concrete şi imediate: im­pu­nerea Cabinetului Iohannis şi consolidarea unei majorităţi parlamen­ta­re imune la presiunile Cotroceniului. Oricât de original ar fi citit Consti­tu­ţia, Traian Băsescu nu ar mai fi avut cum să impună la guvernare partidul prezidenţial. Şi totuşi, nici liberalii, nici social-democraţii nu s-au gândit, în urmă cu un an, să facă acest pas. Câştigurile unei astfel de alianţe li se păreau, pesemne, mai mici decât riscurile. Ce s-a schimbat de atunci? Şi care e miza acestui demers?

În mod evident, opoziţia mizează pe faptul că exasperarea populaţiei faţă de actuala putere a crescut sufici­ent cât să eclipseze incompa­ti­bi­li­tă­ţile dintre două electorate tra­di­ţi­o­nal ostile. Că opinia publică a devenit, între timp, insensibilă la vechea re­to­ri­că doctrinară şi că delimitările stân­ga/dreapta nu mai contează ca în trecut. La urne, acest pariu rămâne to­tuşi riscant. Dar nu alegerile sunt ţin­ta imediată pe care o vizează coali­za­rea opoziţiei. Pentru anticipate e deja prea târziu. Oricum, şansele ca Par­lamentul să-şi voteze propria di­zol­vare au fost întotdeauna aproape nule. Marea alianţă PSD-PNL-PC în­cear­că să creeze o nouă majoritate cu aleşii care populează azi Legislativul, nu cu cei de peste doi ani. Aşa­dar, această construcţie vizează mai degrabă culisele partidelor, decât electoratul larg. Desigur, aritmetica parlamentară rămâne momentan ne­schim­bată. Cele trei partide nu aveau nevoie de vreun acord formal pentru a vota împotriva puterii. O fă­ceau oricum. Atunci, care este câş­ti­gul?

Doar o opoziţie puternică şi unită ar putea avea suficientă forţă pentru a provoca dezertări din tabăra cea­laltă. Doar certitudinea că PDL-ul este condamnat la izolare i-ar pu­tea face pe unii să aleagă cioara de pe gard în locul vrabiei din mână. Să renunţe, aşadar, la privilegiile imediate de frica unui iminent decont electoral. De fapt, nu să renunţe la privilegii, ci să le renegocieze... Fi­ind­­că nu racolarea „om cu om” este so­luţia la care visează liderii opoziţiei, ci smulgerea UDMR-ului de pe orbita portocalie.

Uniunea Maghiarilor din Ro­mâ­nia decide astăzi soarta guvernării. Conjunctura politică îi oferă o influenţă mult superioară procentelor sale electorale. Greu de crezut că UDMR şi-ar risca această poziţie ideală în lipsa unor garanţii ferme. Or, garanţii ferme nu pot veni, separat, nici de la PNL, nici de la PSD.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de