Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Surprinzătoare decizia opoziţiei de a formaliza acum o mare alianţă împotriva PDL. În iarna lui 2009, o astfel de construcţie politică ar fi avut consecinţe concrete şi imediate: impunerea Cabinetului Iohannis şi consolidarea unei majorităţi parlamentare imune la presiunile Cotroceniului. Oricât de original ar fi citit Constituţia, Traian Băsescu nu ar mai fi avut cum să impună la guvernare partidul prezidenţial. Şi totuşi, nici liberalii, nici social-democraţii nu s-au gândit, în urmă cu un an, să facă acest pas. Câştigurile unei astfel de alianţe li se păreau, pesemne, mai mici decât riscurile. Ce s-a schimbat de atunci? Şi care e miza acestui demers?
În mod evident, opoziţia mizează pe faptul că exasperarea populaţiei faţă de actuala putere a crescut suficient cât să eclipseze incompatibilităţile dintre două electorate tradiţional ostile. Că opinia publică a devenit, între timp, insensibilă la vechea retorică doctrinară şi că delimitările stânga/dreapta nu mai contează ca în trecut. La urne, acest pariu rămâne totuşi riscant. Dar nu alegerile sunt ţinta imediată pe care o vizează coalizarea opoziţiei. Pentru anticipate e deja prea târziu. Oricum, şansele ca Parlamentul să-şi voteze propria dizolvare au fost întotdeauna aproape nule. Marea alianţă PSD-PNL-PC încearcă să creeze o nouă majoritate cu aleşii care populează azi Legislativul, nu cu cei de peste doi ani. Aşadar, această construcţie vizează mai degrabă culisele partidelor, decât electoratul larg. Desigur, aritmetica parlamentară rămâne momentan neschimbată. Cele trei partide nu aveau nevoie de vreun acord formal pentru a vota împotriva puterii. O făceau oricum. Atunci, care este câştigul?
Doar o opoziţie puternică şi unită ar putea avea suficientă forţă pentru a provoca dezertări din tabăra cealaltă. Doar certitudinea că PDL-ul este condamnat la izolare i-ar putea face pe unii să aleagă cioara de pe gard în locul vrabiei din mână. Să renunţe, aşadar, la privilegiile imediate de frica unui iminent decont electoral. De fapt, nu să renunţe la privilegii, ci să le renegocieze... Fiindcă nu racolarea „om cu om” este soluţia la care visează liderii opoziţiei, ci smulgerea UDMR-ului de pe orbita portocalie.
Uniunea Maghiarilor din România decide astăzi soarta guvernării. Conjunctura politică îi oferă o influenţă mult superioară procentelor sale electorale. Greu de crezut că UDMR şi-ar risca această poziţie ideală în lipsa unor garanţii ferme. Or, garanţii ferme nu pot veni, separat, nici de la PNL, nici de la PSD.
Citește pe Antena3.ro
