UE: demagogie la pătrat!

Comisia Europeană a adoptat un memorandum intern prin care condiţionează acordarea celor 5 miliarde de euro României din împrumutul extern mamut de 20 de miliarde de euro, sub monitorizarea FMI, de progresele luptei împotriva corupţiei.

Pentru a deveni operaţional, memorandumul trebuie adoptat de Consiliul European. Adică banii din partea Comisiei Europene ar urma să vină în măsura în care la Bruxelles se apreciază că în România s-au făcut progrese în lupta împotriva corupţiei.

Faptul este incredibil! Se confundă fără voie (adică din incompetenţă) sau în mod deliberat (adică din rea-credinţă) acordarea unui împrumut contra dobândă, care se face pe criterii economice şi financiare, cu atribuirea unor alocaţii nerambursabile, care se poate face pe ce criterii doreşte donatorul, inclusiv politice. Comisarii ăştia de la Bruxelles sunt ori cretini ori demagogi. Dar, în ambele cazuri, complet, fără fisuri! Complet cretini, complet demagogi! Deşi mai există şi varianta că sunt şi cretini şi demagogi. Mai precis, şi complet cretini, şi complet demagogi! Având în vedere că împrumutul a fost luat de fapt pentru a se oferi finanţare în continuare firmelor străine din România care rămăseseră fără finanţare de la societăţile lor mamă, atunci comisarii ăştia sunt complet cretini, căci firmele cu pricina sunt toate din UE, iar finanţarea era plătită de contribuabilul român. Iar dacă se ia cumva în considerare versiunea că împrumutul a fost angajat de statul român pentru a se face faţă plăţilor externe cu care ar fi confruntată ţara din cauza vulnerabilităţilor ei extreme, atunci comisarii sunt complet demagogi, căci tocmai firmele străine, şi nu cele româneşti, au creat aceste vulnerabilităţi care au venit deci nu din ceruri, ci din UE!

Să trecem la problema condiţionării. Nu ştiau oare de la început comisarii de la Bruxelles că România este o ţară coruptă?! Şi, dacă ştiau - căci şi Grivei ştia! -, de ce au primit-o în Uniunea Europeană?! Puteau să se opintească în preceptele minimei morale şi corectitudinii politice şi să refuze apartenenţa României, în ciuda oricăror interese strategice, economice şi financiar-comerciale. Şi apoi, încă şi mai important, domniile lor chiar nu ştiu că marea corupţie din România nu se face decât cu firme străine, mai toate din UE?! A câştigat altcineva decât asemenea firme vreun contract serios în achiziţiile publice din România, de la tronsoane de infrastructură la reutilări de hidrocentrale şi de la furnizări de flote de automobile la aparatură medicală?! Şi ce să mai vorbim despre contracte de consultanţă! Firmele româneşti sunt înscrise pentru asfaltări, schimbări de borduri, furnizări de pixuri şi papetărie şi altele asemenea. Logica este inexplicabilă. Dacă există corupţie înseamnă că s-au dat şpăgi. Cine le-a luat ştim: funcţionari şi demnitari români gata pentru îmbogăţire să vândă şi părinţii, darămite ţara. Dar cine le-a dat?! Le-au dat cei care au câştigat licitaţiile, adică cei din UE! Mamă, ce demagogie cumplită!

La un asemenea demers "comunitar" ar trebui o replică pe măsură. O Românie din ceruri, căci cea de pe pământ ştim ce va face, s-ar cuveni să renunţe imediat la un astfel de credit condiţionat, pornind fără ezitări un program draconic de austeritate prin care să compenseze absenţa intrărilor de fonduri în contul împrumutului. Şi, bineînţeles, invitând capitalul străin să se adreseze Bruxellesului pentru absenţa finanţării. Chiar, de ce n-ar finanţa direct Bruxellesul capitalul străin din România!? Ce se mai încurcă cu statul român?! Vai, am uitat de dobânzi! Cine ar mai plăti dobânzile, căci, în schema minunatului împrumut pe care alţii ni l-au tocmit, le plăteşte contribuabilul român! Ce-ar fi să le achite comisarii de la Bruxelles?!