Uitarea preferentiala

O DOMNISOARA cu un neg pe o nara si l-a vopsit cu bronz, ca sa para cercel. Cata tristete intr-o gaselnita de moment! Uneori, e nevoie ca o lume intreaga sa se prosteasca bagandu-si cercei si-n nas, spre a-i alina necazul unei fete nascute cu un neg pe o nara.

TOTI NEAVENITII isi zic creatori. Creatoare de fuste, creatori de ambalaje, creatori de toalete ecologice, creatoare de sutiene, creatori de pungi de plastic. Rembrandt, Beethoven si Balzac nu si-ar fi imaginat puzderia de colegi de peste veacuri. O revista de incaltari scrie despre un pantofar la moda ca e "creatorul unei linii geniale" in productia de tenisi. A creat si omul o linie, dar ce linie, geniala! Anii ce vin ni-l vor aduce pe creatorul unui punct de vedere. Dar, pana la urma, tot un punct. Adica, mai putin decat o linie.

IN AUTOBUZ, un calator ii povesteste necajit unui amic ca de Anul Nou are numai muzica la calculator. Tot e bine, fiindca in multe case lumea se va distra numai cu muzica de la celulare.

ORASUL e plin de afise la cartea "Tehnica neputintei la romani". In librarii, o multime de carti scrise de diversi autori romani au in titlu precizarea "la romani". Ca si cum ar fi traduceri din scriitori de pe aiurea, referitoare la firea, slabiciunile si neputintele noastre. Normal, fiindca e roman, nu panamez, autorul ar fi trebuit sa-i spuna operei sale "Tehnica neputintei noastre". Si numai daca i s-ar traduce in Anglia sa vina cu precizarea "la romani". Dac-ar fi vorba doar de o aparitie izolata, nu m-as sesiza. Insa a devenit un obicei ca autorii sa se distanteze explicit prin titluri de conditia lor pacatoasa de romani. Romanii sunt ceilalti, o specie neputincioasa in toate cele. Romanii au in ei gena unor neputinte istorice de care scapa cumva luandu-si serviciu la Londra.

DIN CAND IN CAND, il vad prin statiile de metrou pe un domn care si-a pus o bucata de piele de pe fund in locul celei pierdute de pe nas. Are un nas mai alb si mai lucios, fapt care, in loc sa ma faca sa gandesc ca-i mai fin, ma trimite cu ideea la acest gen de permutari. Ce iei dintr-un loc si duci in altul afecteaza proportional si functiile locului.

LA HARVARD, la finele discutiei cu unul din marii profesori ai Universitatii, acesta mi-a dat o carte de vizita pe care era trecut doar numele sau. Am socotit ca e un fapt de trufie, dar dascalul roman, care preda tot acolo, m-a lamurit ca nu era propriu-zis o carte de vizita. Americanul ma ajuta sa-i scriu numele corect, in eventualitatea ca aveam sa public interviul.

UN AMIC a facut o forma atipica de surzenie: aude numai ce-i convine. E surd de tot cand ii ceri ceva. Si cu memoria are probleme: tine minte doar ce-i prieste. Varsta i-a degrevat simturile de niste disponibilitati obositoare. Cand se scuza ca a trecut pe langa tine si s-a prefacut ca nu te vede, da vina pe ochelari: "Daca nu-i aveam pe nas, e normal sa nu te fi vazut".