Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultimele miscari politice ale lui Traian Basescu dau nastere la speculatii si ridica multe semne de intrebare. Dar un lucru e clar: batalia politica a atins cote nebanuite si arata ca miza acestui joc este neasteptat de ridicata.
Numirea lui Mihai Razvan Ungureanu e, cu adevarat, o miscare surprinzatoare. Pare a fi o numire de inceput de mandat, nu de final. Aminteste de numirea lui Mugur Isarescu la finalul regimului Constantinescu, o numire care nu a reusit sa salveze coalitia aflata atunci la guvernare, infranta categoric in alegerile care au urmat. E destul de surprinzatoare decizia lui de a se angaja intr-o batalie politica fara mari sanse de reusita. Iar miscarile de strada vor creste in amploare o data cu trecerea iernii. Probabil ca stie si el foarte bine ca exista o nemultumire generala a populatiei, provocata de politica economica a Guvernului. Este imposibil sa nu simta potentialul exploziv al unei populatii tot mai sarace si incapabile sa mai faca fata unei crize pe zi ce trece mai puternica.
Si totusi a acceptat aceasta functie intre un presedinte preocupat sa-si securizeze la maximum ultimii doi ani de mandat si un guvern "cusut" la Cotroceni si "impregnat" de mandatul Boc. Se anunta un guvern Basescu, iar Mihai Razvan Ungureanu pare a fi un al doilea Emil Boc. Iar mandatul sau se anunta deja un esec. Numirea unui sef de serviciu secret intr-o asemenea functie va starni multe nedumeriri in cancelariile occidentale. Si nu in favoarea Romaniei.
Pe de alta parte, plecarea liderului PDL din functia de prim-ministru, previzibila de altfel, a fost jenanta. Insistenta de a-si prezenta mandatul drept un succes arata ca fostul premier a trait intr-o realitate paralela. Si totul din cauza "psihologiei de sluga" care l-a determinat sa execute, fara cracnire, ordinele de la Cotroceni, demonetizand, pana la anulare, functia de sef al Guvernului.
Perioada Boc, un esec lamentabil, demonstreaza ca, intr-o democratie, in momentul in care puterea executiva este golita de continut, efectele sunt dezastruoase. In ultimii trei ani, Guvernul Romaniei a fost doar o marioneta, cu ministri stersi, lipsiti de initiativa, un simplu instrument in mainile presedintelui.
Mediocru si fara personalitate, Emil Boc este cel mai slab prim-ministru pe care l-a avut Romania in perioada postdecembrista. Si trebuie iertat ca nu stie ce spune atunci cand declara ca si-a facut datoria fata de tara. Ar fi fost mai bine daca nu si-o facea.
Extrem de sifonat iese din aceasta poveste si Partidul Democrat Liberal. Rareori un partid a dat dovada de atata obedienta fata de un centru de putere. In ciuda miturilor care sustin ca PDL nu mai raspunde comenzilor de la Cotroceni, acesta nu a depasit conditia de executant al ambitiilor presedintelui.
Nici macar nu avem de-a face cu un partid in adevaratul sens al cuvantului, ci doar cu o grupare cinica, urmarind un scop precis: accesul la putere. Traian Basescu le-a satisfacut aceasta dorinta in schimbul obedientei, refuzandu-le, programatic, libertatea de a gandi.
Chiar daca sondajele il crediteaza cu un neverosimil 15%, Partidul Democrat Liberal ar merita sa dispara de pe scena politica. Ar constitui o lectie necesara pentru toate gruparile politice. Ca si Boc, Partidul Democrat Liberal nu si-a putut reprima instinctul de sluga. Cu pagube mari pentru democratie.
In toata aceasta vanzoleala politica, tot mai neclara, presedintele Basescu si PDL cumpara timp: refuza alegerile anticipate, avanseaza ipoteze de amanare a parlamentarelor pentru anul viitor, cauta variante ce vizeaza mai degraba imaginea decat rezolvarea crizei profunde pe care o traverseaza societatea romaneasca.
Cu alte cuvinte, se cauta solutii complicate si nerealiste, cu un singur scop: pastrarea puterii. Adica o ultima iluzie a unui regim care, pentru Romania, a reprezentat un imens esec.
Citește pe Antena3.ro
