"Si totusi, daca exista un asemenea plan al lui Adrian Nastase, batalia de respingere a perchezitiei e valabila pana la un punct. Pana la punctul in care electoratul captiv incepe sa creada ca fostul premier respinge perchezitia, pentru ca are ceva de ascuns. Acest punct a fost atins deja prin respingerea de catre grupul parlamentar PSD.Dupa vot, Adrian Nastase ar fi putut sa declare ca s-a convins de solidaritatea partidului si ca, prin urmare, demonstratia fiind facuta, accepta perchezitia. N-a facut-o"
Chiar de la debutul afacerii Termopanele lui Adrian Nastase, comentatorii neutri, cei care au refuzat ipostaza de activisti bolsevici ai asa-zisei lupte impotriva coruptiei, prin nimic deosebite de raposata lupta impotriva dusmanului de clasa, s-au intrebat de ce nu accepta Adrian Nastase cererea de perchezitie. O intrebare cu atat mai legitima cu cat planul Puterii se dezvaluia in adancimile sale pana si prescolarilor intr-ale bataliei politice. Si anume de a dovedi opiniei publice, gratie sprijinului dat de armata presei trecute, ca de obicei, de partea noilor stapani ai tarii, ca Adrian Nastase are ceva de ascuns. Din acest plan se dezvaluie a face parte:Adrian Nastase se teme de perchezitie, stiind ceea ce ne scapa noua, muritorilor de rand. Si anume ca perchezitia ar putea scoate la iveala probe zdrobitoare pentru ca Parchetul sa-l trimita la puscarie; Adrian Nastase are un plan propriu de batalie politica. Temeliile acestui plan ar consta in perceperea unei realitati care scapa multora. Si anume ca batalia de la Bucuresti se desfasoara pe o scena la care asista nu numai nucleul dur al electoratului Aliantei, dar si nucleul dur al electoratului PSD. Sa nu uitam, din acest punct de vedere, ca Adrian Nastase era cat pe-aici sa castige prezidentialele din 2004. Acest nucleu dur al electoratului il crede pe Adrian Nastase cand acesta sustine ca e vorba de o rafuiala politica a actualei Puteri, a lui Traian Basescu indeosebi. O credinta intarita si de absurditatea acuzatiei aduse oficial de catre DNA. Pentru ca orice om normal isi da seama ca nu poti identifica numirea unui demnitar drept rezultat al unui cadou in termopane si chiuvete facut premierului Romaniei. In cei 16 ani postdecembristi, toti cei ajunsi in functii de conducere in stat - de la Ion Iliescu pana la Traian Basescu - au propus si impus numiri oricand controversate. Le putem pune pe seama a o mie si una de dedesubturi: de la nevoia de a satisface clientela politica pana la nevoia de a satisface o amanta. E absurd sa le pui pe seama unui cadou in termopane si chiuvete.
Citește pe Antena3.ro