Ultima trădare

PUNCTUL PE EI
Victoria Romăniei impotriva Belarusului m-a bucurat şi pe mine ca pe oricare alt suporter al echipei naţionale. La o spovedanie cinstită trebuie să recunosc insă că am păcătuit cu găndul. Am ţinut pumnii şi pentru unul dintre fotbaliştii lui Bernd Stange.

PUNCTUL PE EI
Victoria Romăniei impotriva Belarusului m-a bucurat şi pe mine ca pe oricare alt suporter al echipei naţionale. La o spovedanie cinstită trebuie să recunosc insă că am păcătuit cu găndul. Am ţinut pumnii şi pentru unul dintre fotbaliştii lui Bernd Stange. Este vorba despre Hamutovski. L-am apreciat pe Vasili Hamutovski pentru prestaţiile sale in poarta Stelei. Indepărtarea lui de la echipă mi s-a părut, in consecinţă, uşor forţată. Nu ştiam atunci ceea ce am aflat ulterior. Şi anume faptul că Vasili a fost imbrăncit din Ghencea doar pentru că altfel nu ar fi fost posibile tranzacţiile dubioase gen Carlos sau Andrey. Deşi nedreptăţit, Hamutovski a ales la plecare calea salutului civilizat. I s-a replicat insă printr-o mitocănie fără cusur. Mi-au rămas intipărite in memorie, probabil pentru multă vreme, imagini care taie prăpastie adăncă intre bunul-simţ de care a dat dovadă Hamutovski şi comportamentul de grotă al fostului său patron. Era o zi a cadenţei obişnuite pentru şefii Stelei. Intrarea in biroul lui Gigi Becali era gardată de o armată de ziarişti. In peisaj a apărut şi Vasili Hamutovski. Intrebat fiind, el a declarat ziariştilor că a venit la Marriott pentru a-l saluta pe patron inaintea plecării din Bucureşti. Atăt şi nimic mai mult. La un moment dat şi-a făcut apariţia Gigi. A inundat atmosfera cu hăhăielile suficienţei care-l caracterizează, aruncăndu-le ziariştilor firimituri de bunăvoinţă. L-a prins in coada ochiului pe Hamutovski, dar nu a catadicsit să-i intindă măna. L-a fixat in zid prin ignorare totală. Vasili a inţeles că nu are cine să-i răspundă la salut. S-a retras discret, luănd cu sine o umilinţă pe care n-o merita. Ziariştii care au ajuns la Minsk cu căteva zile inaintea meciului Belarus - Romănia au realizat interviuri cu Vasili Hamutovski. Prin răspunsurile date, fostul portar al Stelei a avut din nou prilejul să dea măsura bunei-cuviinţe care-l caracterizează. A vorbit curat romăneşte, a demonstrat că respectă locurile prin care a trecut, cunoscăndu-le istoria, a demonstrat că nu poate fi niciodată victima pricinilor mărunte. Am prezentat succint motivele care m-au determinat să ţin pumnii unuia dintre fotbaliştii lui Bernd Stange. Aceleaşi motive au făcut ca la primul gol al lui Mutu şi la golul lui Dică să am dublă satisfacţie. Reuşitele jucătorilor noştri nu au fost facilitate de vreo gafă a lui Hamutovski. Spre final insă, la penalti, am fost atins de umbra unui regret. Hamutovski a fost trădat din nou. Foştii colegi ştiau că el alege unul din colţuri şi se aruncă. Secretul a devenit proprietate de grup, şi Mutu a profitat din plin. L-a umilit pe Hamutovski, executăndu-l cu o scăriţă trimisă pe centrul porţii, altfel de toată frumuseţea. Acum ce să mai zic? Asta e! Ii doresc mult succes lui Hamu la meciurile in care nu-i mai are adversari pe romăni!