Ultimele zile ale unui cincinal pierdut

Rezultatele primului tur de scrutin demonstrează un lucru pe care îl constat cu plăcere: PSD îşi continuă istoria de mare partid cu acţiune unitară şi cu capacitate de mobilizare exemplară, mai ales în momente cruciale. Din 1996 încoace, formaţiunea nu a fost scutită de perioade dificile, de fantome secesioniste, de erori sau ezitări de etapă. Dar rezultatele tuturor evaluărilor electorale de pe acest parcurs spun clar că ceea ce adună e mai important decât ceea ce separă şi că există deja o adevărată tradiţie a acţiunii conştient unitare şi, în consecinţă, eficiente.

Aşa a devenit posibil ceea ce puţini credeau cu adevărat. Mircea Geoană a reuşit un scor practic egal cu un Traian Băsescu susţinut de o uriaşă maşinărie de partid şi de stat. Mai mult decât atât, constat cu aceeaşi plăcere că PSD dezvoltă şi vocaţia foarte necesară de a genera coagulări politice, platforme în jurul cărora să devină posibilă, în sfârşit, o guvernare adevărată. Acordul de colaborare cu liberalii se referă la mult mai mult decât un sprijin electoral, altfel nici nu ar fi fost posibil. El oferă alegătorului o viziune mai clară pentru viitor şi, mai ales, perspectiva unei administraţii mult mai stabile decât cea cu care a fost obişnuit în ultimii ani.

 În 2004, aproape jumătate din cei care s-au prezentat la urne în turul doi au votat cu mine. N-au făcut lucrul ăsta pentru "aroganţa" mea, deja celebră, şi nici pentru populismul de care nu mă dovedesc capabil. În campanie n-am cântat şi n-am dansat, şi n-am promis decât că o să continuu proiectele pe care le începusem. Oamenii m-au votat pentru câteva lucruri bune şi concrete pe care le-a făcut Guvernul condus de mine: sute de săli de sport, lansarea construcţiei de autostrăzi, scăderea inflaţiei şi creştere economică susţinută, eliminarea vizelor, intrarea în NATO, finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană şi pentru numeroasele programe sociale şi venitul minim garantat, laptele şi cornul, locuinţele pentru tineri şi multe altele. Alţii m-au sancţionat, fără îndoială, pentru greşelile mele. Sau poate pentru că aşteptau mai mult şi mai repede...

Mă adresez acum acelor oameni care m-au votat atunci, dar şi celor care nu m-au votat, indiferent de felul în care au evoluat pe parcurs opţiunile lor. Vreau să le spun că, în opinia mea, un vot pentru Mircea Geoană e singura opţiune posibilă dacă vrem să ajungem din nou într-o epocă a rezultatelor reale, dacă vrem să ieşim din iarna continuă a justificărilor şi a vânătorii de vinovaţi pentru eşecurile guvernării. Orice proiect născut în jurul lui Traian Băsescu nu ar avea în vedere decât întărirea puterii lui personale, nu ar avea nici o legătură cu realitatea sau cu interesul public. Să ne amintim că în 2005, cu şase luni înainte de intrarea oficială în UE, încă actualul preşedinte pleda insistent pentru alegeri anticipate care i-ar fi întărit puterea în Parlament, cu costuri financiare şi politice uriaşe pentru România. Pe de altă parte, orice proiect care vrea să facă diferenţa faţă de epoca Băsescu trebuie să se bazeze pe rezultate, pe stabilitate şi pe coabitare - un concept căruia va trebui să-i dăm, în fine, substanţă. Toţi cei care susţin proiectul politic al actualei majorităţi parlamentare ştiu foarte bine acest lucru. Dincolo de orice considerente referitoare la persoana controversată a actualului preşedinte, vă îndemn să votaţi duminică pentru înţelepciune şi responsabilitate, pentru dialog şi solidaritate, pentru oameni care să poată duce la capăt ceea ce au început. Ştiu că, în alte ţări, asemenea obiective sunt banale pentru politică şi administraţie. Dar, după cinci ani de haos, trebuie să luăm normalitatea de la început.