Un conflict prost gestionat de conducerea PSD

Din punct de vedere al unei politici europene, PSD se confruntă cu un conflict intre conducerea unei organizaţii locale, cea mai puternică din ţară, şi conducerea centrală, dat fiind că Victor Ponta şi Vasile Dăncu sunt vicepreşedinţi ai PSD.

Neaşteptata retragere a lui Traian Băsescu la Neptun a dat o lovitură mortală televiziunilor de ştiri.
Transmisiunile in direct, talk-show-urile s-au trezit, deodată, lipsite de carburantul lor zilnic: scandalul cu iz de telenovelă, scandalul vărăt de fătuce şi guguştiuci in clişeele presei senzaţionaliste: X a sărit la gătul lui Y, ceartă la nivel inalt.
Există insă un Dumnezeu al presei, cum există şi un Dumnezeu al Fetelor de pe şoseaua de Centură.
El n-a intărziat să intervină şi să salveze televiziunile de ştiri de seceta de scandal, mai ameninţătoare pentru rating decăt seceta-secetă pentru greutatea bobului de grău al patriei.
Ultimele zile ale săptămănii au fost dominate de căteva scandaluri care, culmea!, nu l-au avut drept motor pe Traian Băsescu.
A fost scandalul Adrian Cioroianu. Definit aşa in chip incorect, in realitate, el mărturisindu-se a fi fost o abilă diversiune menită a dovedi că Traian Băsescu a avut dreptate cănd i-a refuzat liderului PNL numirea in postul de şef al Diplomaţiei.
A fost scandalul poziţiei critice luate de ministrul de Externe maghiar faţă de tărărea liderilor UDMR prin anchete penale comandate politic.
A fost insă mai ales ceea ce s-a numit scandalul Marian Vanghelie - Victor Ponta.
S-a numit astfel in chip exagerat şi urmare a năravului de nelecuit al presei noastre de a reduce relaţiile dintre instituţii la relaţiile dintre oameni.
Ar fi fost un scandal Marian Vanghelie - Victor Ponta dacă liderul PSD Bucureşti l-ar fi atacat pe colegul său intr-un interviu, cerăndu-i demisia.
In realitate, lucrurile sunt niţel mai complicate.
Comitetul Executiv al PSD Bucureşti l-a mandatat pe Marian Vanghelie să propună Biroului Permanent Naţional şi Comitetului Executiv Naţional sancţionarea cu excluderea din partid a vicepreşedinţilor Victor Ponta şi Vasile Dăncu pentru declaraţiile acestora in dezarcord cu politica partidului.
Dat fiind că Bucureştii se află pe Dămboviţa, nimeni n-a avut vreo indoială că Marian Vanghelie e, de fapt, Comitetul Executiv al PSD Bucureşti.
Cum insă admiterea Romăniei in Uniunea Europeană a insemnat şi luarea in serios a instituţiilor, scandalul Vanghelie - Ponta şi Dăncu trebuie raportat nu la un conflict intre persoane, ci la un conflict intre instituţii.
Din punct de vedere al unei politici europene, PSD se confruntă cu un conflict intre conducerea unei organizaţii locale, cea mai puternică din ţară, şi conducerea centrală, dat fiind că Victor Ponta şi Vasile Dăncu sunt vicepreşedinţi ai PSD.
Victor Ponta e membru al conducerii PSD Gorj, iar Vasile Dăncu, al conducerii PSD Cluj.
Asta inseamnă că in PSD s-a ivit un conflict şi intre o organizaţie - cea de Bucureşti - şi alte două organizaţii - cea de Gorj şi cea de Cluj.
Aşa stau lucrurile din punct de vedere al Statutului, singurul care contează intr-o viaţă politică de nivel european.
Să admitem că presa noastră n-a reuşit să se europenizeze in planul analizei politice, rămănănd mai departe impotmolită in noroiul gazetăriei de tip balcanic prin obsesia de a reduce totul la telenovela de mahala.
Dar conducerea PSD?
Conducerea PSD ar fi trebuit să intervină şi să afirme un punct de vedere oficial in legătură cu cererea Comitetului Executiv al PSD Bucureşti. Potrivit Statutului, Comitetul Executiv al PSD Bucureşti poate să ceară sancţionarea unor lideri de la nivel central.
Biroul Permanent Naţional şi Comitetul Executiv Naţional ar urma să discute propunerea şi să ia o decizie.

Declaraţia ar fi trebuit să scoată in evidenţă faptul că PSD e un partid democratic. Spre deosebire de alte vremuri, cănd partidul era acuzat de a fi continuatorul Partidului Comunist, conflictele interne pot deveni publice şi chiar e bine să devină decăt să se manifeste prin restaurante. Ele se tranşează in chip transparent prin punerea in dezbaterea forurilor statutare.
O asemenea declaraţie ar fi dat lui Mircea Geoană prilejul de a arăta că PSD diferă de PD, partid condus prin telefon de Traian Băsescu.
Nu s-a intămplat aşa. Conducerea centrală a PSD n-a avut nici o reacţie. După căteva zile de tăcere, Mircea Geoană a afirmat un punct de vedere personal. Cei de la Cluj i-au reproşat lui Mircea Geoană că nu le-a ţinut partea.
Această poziţie absolut inexplicabilă a avut rezultate catastrofale pentru imaginea PSD:
1) A alimentat suspiciunea că in spatele deciziei de la Bucureşti e insuşi Mircea Geoană.
2) A adăncit imaginea PSD de partid in care grupurile şi grupuleţele işi fac de cap profitănd de absenţa unui preşedinte PSD puternic, beneficiind de autoritate.
3) A intreţinut scandalul in chip periculos.
Şi cănd te găndeşti că o reacţie oficială a conducerii PSD ar fi putut transforma scandalul intr-un prilej de a dovedi, in fine, că PSD nu mai e partidul deciziilor luate prin restaurante sau prin telefon de către un Lider Absolut!