Un Crăciun cu iubire

Nimic nu pretuieste pe lume mai mult decat iubirea! Nu iubirea carnala, nu iubirea izvorata din hachitele mentale, cat iubirea ce straluceste in fundalul existentei, a sufletului nostru, iubirea fara de care ni­aceasta este Realitatea, Adevarul, Viata si Bucuria. Fara ea, 'ne facem chipuri cioplite'. Ne facem icoane din ceea ce gandim ca este 'realitatea', din ceea ce gandim ca este 'dreptatea' sau 'adevarul' sau 'demnitatea' si atarnam de gatul existentei aceste farduri ca pe niste valori absolute.

Cand facem din ele 'chip cioplit', ne inchinam lor pentru a deveni rai, egoisi, plini de suferinta si de ura. Adevarul, dreptatea si demnitatea sunt valori care sprijina viata si inalta constiinta umana, dar limitele lor sunt evidente in clipa in care ne inraim si ne innegrim sufletele si mintile pentru a le sustine, doar iubirea poate sustine valorile, nu si absenta ei.

Orice valoare a mintii in numele careia devenim rai, simtim ura, suferim, ne autodistrugem sau distrugem pe altcineva este 'un chip cioplit'. Iu­birea nu genereaza suferinta. Iu­birea nu naste monstri. Iubirea nu creeaza razboaie, nici nu uci­de, nu calca pe cadavre si nu-i interesata de cata valoare ii da mintea suferintei. Iubirea in­ga­du­ie totul, 'rabda totul' si iarta totul, cum a spus Apostolul Pa­vel. Iubirea este mai presus de orice valoare mentala, mai inalta decat orice icoana si mai stralucitoare decat tot ce-a putut cu­noas­te vreodata fiinta umana.

A iubi incepe din interiorul nostru si se termina in acelasi loc. Iu­bi­rea nu se afla niciodata 'in afara', in faptele lumii, in com­por­tamentele altora, in darurile pe care le primim, or in ceea ce ni se intimpla. Ea este in toate acestea, dar intotdeauna iz­vo­raste din interiorul nostru; daca duruiesti fara iubire, ce dar este acela? Pu­te­rea ei ne indruma ca un far catre im­plinirea destinului personal si ne mangaie in noptile negre ale 'vietii' si ale sufletelor noastre.

Ea se iveste din noi si ne in­ta­reste in rabdare, in bucurie, in puterea de a suporta incercarile si dificultatile ine­rente ale vietii tocmai pentru ca noi sa in­te­legem ca Dumnezeu – Hristos – nu este abstract, nici urcat pe vreun munte secret sau ascuns in cerurile indepartate. In inimi­le noastre locuieste pu­terea stra­lucitoare a iubirii hristice si, ori de cate ori ne co­nectam la ea, simtim bucurie, indiferent daca Viata fizica ne ofera motive sau nu.

De indata ce vom descoperi ca Dumnezeu si iubirea nu sunt doua entitati diferite, de indata ce vom asculta vocea iubirii stralucind in inimile noastre (fie si pentru o singura clipa), indiferent de cat de mult avem, de cat suntem iubiti sau nu, de cat avem sau nu, vom face cunostinta... cu Adevarul. fii ne vom pune icoanele create cu mintea sub oboroc, caci nu poate fi divin nimic din ceea ce ne indeamna la ura sau la durere. Nu poate fi divin si iubitor ceea ce ne indruma catre a lovi, a pedepsi, a produce durere, a invidia, a rani, a distruge. Chipurile cioplite nu pot straluci mai mult decat mainile 'negre' care le cioplesc, dar ceea ce ne poate darui iubirea este mai presus de toate judecatile mentale si de toate valorile.

Va dorim pentru acest Craciun sa va amintiti ca 'nimic nu este mai presus de iubire'; fie ca avem familia alaturi, fie ca suntem singuri singurei, daca noi iubim, daca noi ne simtim intregi si in singuratate si in multime avem totul. Nu obiectele noastre ne dau sentimentul im­pli­nirii, nu lucrurile si nici macar oa­menii care ne iubesc, cat propria noastra capacitate de a in­tra pe firul intotdeauna deschis al comuniunii cu Hristos in noi. Tot ce-i in lume e trecator; azi ai un lucru, maine nu-l mai ai.

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

Azi omul drag sau prietenul iti sade-n respiratie, maine... cine stie ce va fi? Iubirea ramane, insa, in tine, oricine ar veni sau ar pleca din viata ta, caci ea este viata insasi, iar puterea ei de a te ridica din cele mai negre incaperi ale suferintei nu poate fi atinsa de nici un lucru al lumii. Va doresc un Craciun cu... iubire, dar nu nea­pa­rat cu iubirea altora, cat cu aceea care va astepata sa va amintiti de ea in propriul suflet!