Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nu-mi place deloc, dar deloc faţa ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru mine, munca e altceva decât spune chipul dumisale întunecat şi zgrunţuros c-ar trebui să fie. Cât despre milă şi protecţie socială, e ultima persoană de la care aş aştepta înţelegere, ajutor şi păsuire.
Nu-mi place deloc, dar deloc faţa ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru mine, munca e altceva decât spune chipul dumisale întunecat şi zgrunţuros c-ar trebui să fie. Cât despre milă şi protecţie socială, e ultima persoană de la care aş aştepta înţelegere, ajutor şi păsuire.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nu-mi place deloc, dar deloc faţa ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru mine, munca e altceva decât spune chipul dumisale întunecat şi zgrunţuros c-ar trebui să fie. Cât despre milă şi protecţie socială, e ultima persoană de la care aş aştepta înţelegere, ajutor şi păsuire. Faptul că un om îmi displace e întotdeauna în avantajul acestuia. Îi dau mai mult credit la bine decât altora. Mă simt vinovat că pun impresia înaintea obiectivităţii. Din acelaşi motiv am considerat că procesul cu care e sâcâit din cauza fiului are un excedent politic. Că e cercetat pentru trafic de influenţă şi nu mai ştiu ce, fiindcă e liberal şi ministru. Asta până de curând, când l-am auzit, într-o discuţie televizată, pledând pentru nevinovăţia sa şi a băiatului. Cum se ştie, ministrul şi-a folosit, se pare, funcţia şi rostul în PNL pentru a i se atribui odraslei un contract preferenţial de 14.000 de euro. Eu, poate, aş fi avut îndreptăţirea să spun că se face caz de un mizilic, în vreme ce jafuri de multe milioane de euro, dovedite şi răzdovedite, nu ajung niciodată la penal. Ministrul însă nu avea dreptul să vorbescă de suma de 14.000 de euro ca despre un fleac. El e mandatatul protecţiei sociale pentru milioanele de amărâţi care câştigă numai salariul minim pe economie, adică aproximativ 100 de euro, şi a pensionarilor cu un venit lunar şi mai mic. Pentru armata de milioane de flămânzi, obiecţia ministrului, cum că se face din ţânţar armăsar, e mai mult decât o scăpare. E modul său de a se raporta la sărăcie şi la bogăţie. Ministrul Protecţiei Sociale gândeşte de partea bogaţilor, nu a săracilor. Pentru domnul ministru, un contract care-i aduce fiului 14.000 de euro e un modest început de carieră, nu pensia sau leafa de supravieţuire a 140 de români.
Tânărul acela, care seamănă cu Rică Venturiano şi care a fost ministrul Justiţiei câteva luni, suficient ca să devină "ăla, cum dracu-l chema?", a ieşit de la DNA făcând glumiţe pentru ziarişti. Un om poate să râdă şi de frică. Un om poate să facă haz de necaz. Un om e dus la eşafod şi râde, fiindcă-i prost şi nu realizează ce-l aşteaptă. Dar un fost ministru al Justiţiei, care-şi bate joc de instituţia pe care ar fi fost s-o ţină pe calea adevărului şi a dreptăţii, e un motiv psihiatric. Ce nenorocire pe ţara noastră, să fie condusă de miştocari şi de dansatori! Abia instalată staroste prim la Loteria Naţională, că doamna directoare o ţine numai în emisiuni voioase de televiziune şi în ţopăieli cu rating. Şi e o persoană care are de-a face cu bani mulţi, banii oamenilor, nu ai ei. Un finanţist care se ţine de festivaluri şi seri dansante la televizor e un nonsens economic. Eu, unul, când o văd pe doamna preşedintă a Loteriei cum se dă în spectacol, întrevăd curând în instituţia dumisale încă un scandal financiar, dublat de unul monden.
Nu-mi place deloc, dar deloc faţa ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru mine, munca e altceva decât spune chipul dumisale întunecat şi zgrunţuros c-ar trebui să fie. Cât despre milă şi protecţie socială, e ultima persoană de la care aş aştepta înţelegere, ajutor şi păsuire. Faptul că un om îmi displace e întotdeauna în avantajul acestuia. Îi dau mai mult credit la bine decât altora. Mă simt vinovat că pun impresia înaintea obiectivităţii. Din acelaşi motiv am considerat că procesul cu care e sâcâit din cauza fiului are un excedent politic. Că e cercetat pentru trafic de influenţă şi nu mai ştiu ce, fiindcă e liberal şi ministru. Asta până de curând, când l-am auzit, într-o discuţie televizată, pledând pentru nevinovăţia sa şi a băiatului. Cum se ştie, ministrul şi-a folosit, se pare, funcţia şi rostul în PNL pentru a i se atribui odraslei un contract preferenţial de 14.000 de euro. Eu, poate, aş fi avut îndreptăţirea să spun că se face caz de un mizilic, în vreme ce jafuri de multe milioane de euro, dovedite şi răzdovedite, nu ajung niciodată la penal. Ministrul însă nu avea dreptul să vorbescă de suma de 14.000 de euro ca despre un fleac. El e mandatatul protecţiei sociale pentru milioanele de amărâţi care câştigă numai salariul minim pe economie, adică aproximativ 100 de euro, şi a pensionarilor cu un venit lunar şi mai mic. Pentru armata de milioane de flămânzi, obiecţia ministrului, cum că se face din ţânţar armăsar, e mai mult decât o scăpare. E modul său de a se raporta la sărăcie şi la bogăţie. Ministrul Protecţiei Sociale gândeşte de partea bogaţilor, nu a săracilor. Pentru domnul ministru, un contract care-i aduce fiului 14.000 de euro e un modest început de carieră, nu pensia sau leafa de supravieţuire a 140 de români.
Tânărul acela, care seamănă cu Rică Venturiano şi care a fost ministrul Justiţiei câteva luni, suficient ca să devină "ăla, cum dracu-l chema?", a ieşit de la DNA făcând glumiţe pentru ziarişti. Un om poate să râdă şi de frică. Un om poate să facă haz de necaz. Un om e dus la eşafod şi râde, fiindcă-i prost şi nu realizează ce-l aşteaptă. Dar un fost ministru al Justiţiei, care-şi bate joc de instituţia pe care ar fi fost s-o ţină pe calea adevărului şi a dreptăţii, e un motiv psihiatric. Ce nenorocire pe ţara noastră, să fie condusă de miştocari şi de dansatori! Abia instalată staroste prim la Loteria Naţională, că doamna directoare o ţine numai în emisiuni voioase de televiziune şi în ţopăieli cu rating. Şi e o persoană care are de-a face cu bani mulţi, banii oamenilor, nu ai ei. Un finanţist care se ţine de festivaluri şi seri dansante la televizor e un nonsens economic. Eu, unul, când o văd pe doamna preşedintă a Loteriei cum se dă în spectacol, întrevăd curând în instituţia dumisale încă un scandal financiar, dublat de unul monden.
