Un gest de barbat de stat?

In istoria moderna a Romaniei au existat barbati de stat, barbati vizionari, care au inteles uriasa, vitala insemnatate a institutiilor democratice. Si acesti barbati si-au facut un crez al destinului lor politic din a proteja institutiile democratice firave, din a le intari autoritatea, din a-si convinge simpatizantii ca ele, aceste institutii, trebuie respectate chiar daca unii dintre membrii lor sau unele dintre faptele lor sunt discutabile. Sa fie prestatia lui Traian Basescu la CSM semnul ca domnia sa e un astfel de barbat?

Intreaga presa de ieri a tinut sa semnaleze ca pe un eveniment gestul lui Traian Basescu de a lauda CSM si pe Dan Lupascu. N-a scapat ochiului ager al condeierilor nici detasarea domnului presedinte de pana mai ieri protejata sa in Guvernul Romaniei, numita Monica Macovei.

Concluzia a intrunit unanimitatea: prestatia presedintelui s-a constituit intr-o replica subtila la executia publica regizata luni, 9 ianuarie 2006, de noul cuplu politic autohton: Tariceanu-Macovei.

Stiutor al bataliei dintre Palate, am fost si eu tentat sa pun prestatia lui Traian Basescu de la CSM in exclusivitate pe seama nevoii prezidentiale de a proceda invers decat Calin Popescu Tariceanu. Mi-am amintit insa ca Traian Basescu nu e la primul gest de curtoazie fata de o institutie a statului de drept vizibil antipatizata de politicieni, de membri ai societatii civile, de jurnalisti. E vorba de Curtea Constitutionala, surprinzator aparata de Traian Basescu in vara, intr-un context de ostilitate generala. Si m-am gandit ca vorbele bune spuse despre mult hulitul CSM s-ar putea inscrie (precizez, s-ar putea!) intr-o politica asumata constient: cea de sprijinire a unor institutii absolut necesare statului nostru de drept, chiar daca prestatia membrilor lor lasa de dorit.

Sa ma explic.

Ani in sir, dupa 22 decembrie 1989, s-a discutat si s-a rediscutat despre naravul politicienilor tranzactionisti de a se amesteca in treburile Justitiei. Avandu-si debutul in sinistrul Proces Ceausescu, procurorii si judecatorii s-au confruntat zi de zi cu presiunea factorilor exteriori si tulburatori: a Politicului, a presei analfabete si santajiste. Cine are curiozitatea de a urmari presa vremii, intrand in Arhive, rasfoind colectiile mancate de soareci si de timp ale foilor efemere, va ramane stupefiat de ambatul tuturor naimitilor - politruci, jurnalisti, mahari de gazeta - de a dicta Justitiei propriile solutii. Cele mai multe nascute dintr-o combinatie intre analfabetismul pustiitor in materie de Drept si nevoia ciubotareasca de a fi nitel dictatori.

Pentru a pune capat acestui narav sau, cel putin, a-i mai micsora din efectele nefaste, s-a constituit si la noi, prin Legea nr. 317 din 2 iulie 2004, Consiliul Superior al Magistraturii, institutie indrituita sa garanteze independenta Justitiei. A fost un moment crucial in dezvoltarea democratiei in Romania. Pentru ca - se intelege - o reala independenta a Justitiei poate fi asigurata numai si numai prin crearea de institutii. Oamenii, oricat de binevoitori ar fi cu democratia, nu pot tine locul institutiilor.

Ca si Parlamentul, Consiliul Superior al Magistraturii e insa o institutie delicata a statului de drept. Delicata, pentru ca, alcatuita din membri alesi in chip democratic si nu desemnati prin ucaz, CSM poate numara si personaje controversate. Peste tot in lume, nu numai in tarile in tranzitie, institutiile a caror componenta depinde exclusiv de vot sunt vulnerabile in planul imaginii. Pentru ca, peste tot in lume, vei gasi in Parlament, in Consilii de tot felul, personaje compromise sau zurlii, lesne expuse umorului ieftin din presa, mai ales daca ne gandim ca institutii precum Parlamentul, CSM, nu pot oferi publicitate de stat. In tarile cu democratie consolidata, aceasta stare de lucruri nu implica nici un risc. Riscul - si nu unul neinsemnat - apare in tari precum Romania, unde criza educatiei civice, ciulamaua din capul cetateanului simplu, manelizat pana in maduva oaselor, au creat patul germinativ excelent pentru ca institutii precum CSM sa fie puse la indoiala in insasi existenta lor.

In istoria moderna a Romaniei au existat barbati de stat, barbati vizionari, care au inteles uriasa, vitala insemnatate a institutiilor democratice. Si acesti barbati si-au facut un crez al destinului lor politic din a proteja institutiile democratice firave, din a le intari autoritatea, din a-si convinge simpatizantii ca ele, aceste institutii, trebuie respectate chiar daca unii dintre membrii lor sau unele dintre faptele lor sunt discutabile.

Sa fie prestatia lui Traian Basescu la CSM semnul ca domnia sa e un astfel de barbat?

Sa nu ne grabim a raspunde!

Nu de alta, dar ieri, la Guvern, Traian Basescu l-a felicitat pe Eugen Nicolaescu pentru gravele sale ilegalitati!