Un moment revolutionar: civilizarea WC-urilor publice

"Turismul e in Scotia o adevarata industrie. O industrie de scos bani de la calatorii straini. Chiar si din nimic."

De la Dinicu Golescu in-coace, o calatorie in strainatate e un prilej de uimire fata de cele vazute si de raportare melancolica la realitatile de acasa.

Un amic recent intors dintr-o calatorie in Europa cu masina imi marturisea ca, ajuns la Sighet, a simtit o tresarire: avea in fata drumurile din Romania! Lasa in urma autostrazile. Il asteptau soselele pe doar doua benzi, mancate de gropi, frecventate de carutasi beti turta si luminate doar de felinarul lui Dumnezeu.

Nimic nou sub soare.
Cu peste sapte decenii in urma, in 1931, Grigore Gafencu nota in Jurnalul sau:
"Satele si orasele maghiare dau impresia de viata linistita si serioasa. Carciumile inchise seara. Nici un betiv, nici un chefliu, nici o caruta ratacita pe sosea. Starea soselelor dovedeste o buna administratie, mai mult chiar o sfortare insemnata pentru a bate cele mai occidentale mijloace de comunicatie si a atrage turistii straini: o excelenta propaganda".

Au trecut, iata, peste sapte decenii. Au trecut, iata, trei dictaturi (carlista, legionara, comunista) si trei democratii costelive (1931-1938, 1944-1947, 1989-2005).

Prapastia dintre noi si unguri nu s-a micsorat. Desi ungurii au incercat aceleasi intemperii ale istoriei ca si noi.

Riscand sa-i repet pe altii, voi folosi si eu complexul Dinicu Golescu. Chiar daca - sunt constient - vaicarelile iscate de raportarea la cele de acasa vor fi la fel de nefolositoare ca si cele ale lui Dinicu Golescu.

Un capitol al volumului doi din cartea mea de note satirice de calatorii in strainatate, Lumea vazuta de un roman rupt in fund, se va intitula Nemiloasa exploatare turistica. O formula ironica de a desemna mijloacele prin care in alte tari ale lumii se scot bani si din piatra seaca in materie de industrie a turismului.

Sub acest semn, pe parcursul recentei mele calatorii in Scotia, m-am interesat de cum sunt puse la lucru realitatile istorice, naturale si sociale ale acestei parti a Regatului Unit. Investigatia va avea drept rezultat un intreg capitol amuzant. Intr-un loc de popas din calatoria contra cost in Highlands am dat peste un soi de bou de munte, pus la dispozitia nevoii de duiosie a turistului. De cum aparea un autocar, animalul isi intrerupea pascutul si dadea fuga la gard, incepand sa se scarpine sau sa agite coarnele sale ca de cerb. Cei din autocar dadeau si ei fuga la gard. Pentru a-l mangaia, cu exclamatiile de rigoare, dar mai ales pentru a-i oferi ceva de halit. Proprietarii popasului rezolvau dintr-o lovitura doua probleme:
a) cea a razgairii turistului proprietar de portofel si de credit card;
b) cea a hranirii masivului animal.

Am surprins si alte aspecte ale comediei numite Nemiloasa exploatare turistica.

Realitatile intalnite in cale pot fi tratate insa si intr-o cheie serioasa. Cum ar fi, de exemplu, raspunsul la intrebarea: de ce n-a dat lovitura Romania postdecembrista in materie de turism?

Desigur, Scotia are locuri istorice de faima in intreaga lume. Din acest punct de vedere, Romania n-ar putea sa o concureze.

Ar putea s-o concureze insa in ce priveste un personaj de celebritate planetara: Dracula. Pentru Scotia, Dracula este Monstrul din Loch Ness, zis si Nessie. Daca am face o ancheta de-a lungul si de-a latul globului, am descoperi ca Dracula e mai cunoscut decat Monstrul asupra caruia pana si ghidurile publicitare au indoieli de ordin rational.

Pentru calatoria la Loch Ness, din Edinburgh plecand, poti alege intre mai multe firme. Am preferat-o pe cea al carei minibus ma lua de la hotel. Asa cum precizeaza si pliantul generos colorat, primit o data cu biletul, calatoria dureaza 12 ore si isi propune cunoasterea zonei legendare a Scotiei, Highlands, devenita faimoasa si prin filmul cu Meil Gibson Bravehearts, dedicat luptatorului din anii 1000 impotriva englezilor, William Wallace.

Desi strabate un drum lung si complicat, minibusul m-a luat de la hotel la ora 8:00 si m-a lasat in centrul orasului la ora 20:00. Exact 12 ore. Soferul microbuzului era si ghid. Pe parcursul celor 12 ore de calatorie, s-a straduit din rasputeri sa ne simtim bine. In cateva locuri de pe parcurs, am oprit pentru a bea o cafea sau a manca. Fiecare statie, ca sa-i zic asa, avea drept dotari minime: restaurant, bar, toalete (de o igiena de invidiat), shop cu suveniruri, dar si alte marfuri de utilitate, mult mai scumpe ca in pravaliile obisnuite, banci si mese de lemn pentru cei care voiau sa stea la aer curat.

La restaurante, calatorul e asteptat cu o masa simpla, usor de consumat si chiar usor de luat.

Fiecare obiectiv avea la casa de bilete ceea ce se numea ghidul oficial al obiectivului.

Timp de 12 ore, calatorului i se ofereau o mie si una de posibilitati de a cheltui banii: de la fleacurile cumparate pana la biletul de intrare.

Toate soselele erau asfaltate si, evident, n-aveau nici o groapa. Chiar si padurile pareau trase cu linia.

N-am intalnit, ca in Romania, carute traversand soseaua prin surprindere, ospatari lalai, WC-uri murdare sau inchise cu lacatul, soferi tafnosi si cersetori agresivi.

Turismul e in Scotia o adevarata industrie. O industrie de scos bani de la calatorii straini. Chiar si din nimic. Momentul propriu-zis al Monstrului a constat intr-o croaziera pe Loch Ness cu vaporasul (contra cost, fireste) pana pe la jumatate. Aici, a zis in difuzoare capitanul vasului, care era, in acelasi timp, si ghid, a aparut Monstrul. Toata lumea s-a napustit sa fotografieze suprafata neagra a lacului de munte. Dupa care vaporasul a facut cale intoarsa. Inca 10 euro! In materie de frumuseti naturale, Romania intrece net Scotia. Sta insa catastrofal in ce priveste masinaria pusa la dispozitia exploatarii turistice a acestor frumuseti.
De ce?

Pentru ca nimeni dintre cei care s-au perindat postdecembrist pe la carma Romaniei nu si-a asumat initierea si ducerea pana la capat a unui proiect. Nimeni n-a construit. Toti au daramat ceea ce au incropit regimurile anterioare.

Nimeni nu si-a propus, de exemplu, sa dea o nota de minima civilizatie WC-urilor publice. Toti si-au propus sa faca Revolutii.