Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In anii razboiului, cand ne bombardau americanii, circula o zicala ciudata: "Du-i Doamne la Ploiesti!"...
A facut epoca. O mai auzim si astazi, sugerand speranta celor amenintati de un necaz ca, rugandu-se, Dumnezeu il va arunca asupra altora.De ani buni, cu insistenta, responsabilii din zonele economiei romanesti sunt verificati la bani marunti de Comisia Europeana. Dintr-o data insa, pe neasteptate, bombardierele Uniunii Europene au dat impresia ca vireaza... spre Ploiesti. Verdict: "Reorientarea strategiei de aderare". Obiectivele prioritare, ce s-ar putea sa ne aduca pe cap si o nedorita monitorizare, au fost insirate expres: 1) anticoruptia; 2) independenta justitiei; 3) independenta presei. Pe scurt, statul de drept. Se muta cumva accentul din planul economic in cel politic? Sa nu-si faca nimeni iluzii. Adevarul e altul: "reorientarea strategica", o formula neinspirata, gasita in graba, deruteaza prin invelisul ei lingvistic. Pentru ca nu e vorba sa fie inlocuit ceva cu altceva. Bunaoara, obiectivele economice nu vor fi abandonate pentru ca reflectorul sa cada asupra celor politice. "Reorientarea " va fi, de fapt, o simpla largire a cadrului. Vom avea de tradus, "fara suflet", nu numai lectia despre economia de piata functionala, ci si pe aceea despre statul de drept. Romania urmand a fi examinata la amandoua.
N-ar fi exclus sa vedem cum "reorientarea strategica" devine paravanul dupa care va fi ascunsa reforma economica. Speranta fiind ca, de aici inainte, vor fi lovite numai tintele inrudite cu statul de drept. Ar fi insa o gafa de neiertat. Pentru ca ne-am alege cu reorientarea... reorientarii si amanarea datei integrarii europene.
De statul de drept, pe care ni-l cere Uniunea Europeana, in primul rand noi avem o nevoie vitala. Avem nevoie de un respect sfant fata de legi. Pentru ca numai puterea legilor poate infrana puterea institutiilor si puterea oamenilor cu functii la varf in institutii. Nici nu poate fi democratie acolo unde puterea statului, puterea celor care detin puterea legislativa, puterea executiva ori puterea judecatoreasca, nu e infranata de o alta putere. De puterea dreptului, pentru ca nimeni sa nu fie constrans sa faca lucruri la care legea nu-l obliga; si sa nu fie oprit sa le faca pe cele pe care legea i le ingaduie.
Dar oamenii nu se vor bucura cu adevarat de libertate, de democratie pana cand nu vor avea asigurata cel putin o bunastare decenta. Daca insa tratamentele aplicate vor avea in vedere, cu deosebire, tinerea economiei bolnave "in picioare" si numai in plan secundar insanatosirea structurilor economice, tactica aplicata deseori in anii tranzitiei, visul de bunastare nu va putea fi implinit. Necazul e ca romanii viseaza mai mult la un "stat al bunastarii" si mai putin la o bunastare bazata pe profit. Un "stat al bunastarii" nu-i insa decat o iluzie. Iar la o bunastare bazata pe profit nu vom ajunge atat timp cat nu vom avea o economie bazata pe concurenta, pe competitivitate si pe eficienta.
Logica economica ne conduce spre o judecata simpla: daca nu vor fi reinnoite decat partial structurile economice, organizarea muncii si sistemului intereselor, nu vom avea nici performante economice. Si, deci, nu vom avea bunastare. Mai multa bunastare inseamna in primul rand venituri mai mari. Nu le vom avea fara mai multa eficienta a muncii. Tendinta de a face o alta legatura, intre venituri si preturi, falsifica lucrurile. Din cauza ca se confunda efectul cu cauza. Veniturile vor face fata preturilor numai atunci cand vor fi rodul unei munci competitive, orientate cu fata spre piata. Daca insa va continua intarzierea reformelor, atunci populatia va continua ca la preturi occidentale sa incaseze venituri din zona "lanternei rosii" a economiei europene.
A gandi acum ca in economie am putea pacali reformele, in timp ce Uniunea Europeana e preocupata in Romania de probleme legate de statul de drept, ar fi o eroare fatala. Pentru ca imediat ar fi scapata din frau conceptia iluzorie, dar inca vie la noi, ca simpla crestere a veniturilor populatiei ar determina extensia cererii interne agregate. Urmata, desigur, de cresterea productiei. O iluzie alimentata de teorie. Practica insa dovedeste ca aceasta legatura nu functioneaza in economia romaneasca. Motivul: persistenta structurilor invechite, la care se aduna problemele calitative si de competitivitate ale produselor de fabricatie romaneasca. Ori de cate ori a fost slabit fraul, cresterea veniturilor a determinat o sporire a importurilor si nicidecum o crestere a productiei interne. De fiecare data, rezultatul a fost deteriorarea pozitiei contului curent. Mai departe, in lipsa unor finantari externe autonome, am avut parte de deprecieri accentuate ale leului si de inflatie. Ar fi grav daca prezentul ar repeta trecutul.
Citește pe Antena3.ro
