Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Doi prieteni se ceartă şi rup definitiv relaţia, după ce 40 de ani s-au avut ca fraţii. N-au avut un motiv anume, dar dacă e să numim unul, acesta ar fi chiar prietenia. Pretextul cu care au pus capăt amiciţiei - o nepotrivire de întâlniri - rezolva o acumulare de cauze rezultând din condiţia dintotdeauna a tandemului, în care unul ajută şi celălalt se lasă ajutat. Primul îl ajuta pe celălalt din plăcere şi dintr-un program intelectual al sprijinului. Celălalt primea sprijinul profesional, dar şi în alte circumstanţe, cu un continuu simţământ de recunoştinţă. Continuu, dar demn, fără excese stânjenitoare. Cu timpul, cel ajutat decenii de-a rândul a început să se refere la ajutor ca la un drept, rezultând dintr-o prietenie definitivă. Orice cadou cronicizat e socotit, de omul care îl primeşte, un drept. O femeie părăsită de soţ a declarat la divorţ că îşi câştigase dreptul la dragostea lui.
● Eu, când o să m-apuc să scriu o carte, spune un coleg ajuns la vârsta de 50 de ani fără să fi publicat nimic semnificativ, apoi să ştii că o să fie chiar o carte. Una despre care o să vorbească toată lumea. Omul are dreptate: toate marile cărţi au început cu un început. După
care n-a mai fost nevoie decât de o desfăşurare, un mijloc şi un sfârşit. Desfăşurarea şi sfârşitul se nasc de la sine, din început. Când începi însă la 50 de ani ceea ce se începe de regulă la 20, dacă nu şi mai devreme, chiar din ziua în care Dumnezeu ţi-a aşezat genele una cu alta, nu-ţi mai rămâne vreme pentru continuare şi încheiere. Colegul împlineşte 52 de ani, iar eu îl întreb: Cum stai cu marea carte? Stau foarte bine, răspunde el, mă pregătesc s-o încep. Am totul în cap. Iată, aşadar, că mai e ceva înaintea începutului: pregătirea lui. Când ai totul în cap, apare o necunoscută: scoaterea din cap şi punerea pe hârtie. E ca la jocul acela cu beţişoare, numit Marocco: apuci greşit un beţişor şi se năruie toată aşezarea zecilor de beţişoare. Vrei să începi, tragi de prima idee din cap, dar ea se agaţă de altă idee şi s-alege praful de început, de continuare şi de sfârşit. La 20 de ani le mai dai drumul odată la beţişoare pe masă, însă la 50 ori masa e înclinată, ori capul îţi e prea plin de idei, ca să mai poţi extrage o idee mare, fără să le deranjezi pe cele mici.
● Aşa cum există Femeia anului sau Actorul anului, ar trebui să existe şi Alegătorul anului. El poate fi selectat din cei care au votat întotdeauna aiurea, iar premiul să fie o pereche de palme, pe care alegătorul să i le tragă politicianului care l-a dezamăgit cel mai mult. Premiul al doilea să fie un picior în fund, iar al treilea un scuipat. S-ar putea face şi sondaje de opinie cu întrebări de tipul "Cui simţiţi nevoia să-i daţi palme?", "Care om politic merită cele mai multe picioare în fund?", "Ce alte sancţiuni fizice socotiţi că merită să primească politicienii de la guvernare?".
Citește pe Antena3.ro
