Un razboi mafiot

Intuind ca pierde un atu urias - cel de a imparti favoruri cercurilor de interese - Traian Basescu lanseaza teza alegerilor anticipate. Cu scopul pitit de a-l inlocui pe Calin Popescu Tariceanu cu Theodor Stolojan. E nu numai supus presedintelui, dar si impartaseste cu acesta aceleasi cercuri oligarhice. si astfel se ajunge la razboiul dintre Palate. Nu un razboi al orgoliilor, cum s-ar crede, ci un razboi al intereselor economice. Daca nu chiar mafiote.

Fiecare pasare pe limba ei piere! Vechea zicala romaneasca nu pare a fi luata in seama. Daca ar fi fost altfel, domnia sa n-ar fi intervenit la TVR pentru a explica pe larg cum a intervenit in favoarea Alro. Date oferite de presa de joi, 22 februarie 2007, pun opinia publica din Romania in fata unei descumpaniri.

Compania Alro Slatina a obtinut in 2006 un profit net de circa 134,7 milioane de dolari. De trei ori mai mare decat profitul din 2005. In Romania lui Traian Basescu, pensionarii mor de foame. Chiriasii sant azvarliti afara din casele retrocedate mai mult sau mai putin legal. Profesorii sant sfidati in saracia lor de elevii cu parinti putred de bogati. Muncitorii de la Brasov sant pe cale sa-si piarda si bruma de salariu cu care abia daca reuseau sa-si intretina pana acum familiile. Sinistratii continua sa stea in grajduri sau sub daramaturi. si in tot acest timp, pentru ce se da peste cap presedintele zis si al tuturor romanilor? Pentru ca o firma precum Alro sa obtina un profit nu de trei ori mai mare, ci de cinci, de zece ori. Pricopsindu-se cu energie electrica ieftina!

Traian Basescu n-a precupetit interviu, declaratie publica, in cei doi ani de mandat pentru a se infatisa poporului roman drept Arhanghelul luptei impotriva coruptiei. Cel mai iubit fiu al poporului roman s-a dat de ceasul mortii sa ne convinga ca razboiul sau fatis impotriva lui Calin Popescu Tariceanu si-a avut cauza in revolta fata de dezmatul grupurilor de interese din jurul Palatului Victoria. In realitate, asa cum ne arata interventiile sale in favoarea firmelor Alro si Art Contructii 92, razboiul dintre cele doua Palate nu-i altceva decat razboiul crancen, cu evidente note de razboi mafiot, dintre gurpurile de interese.

17 ianuarie 2007. La putin timp dupa ce Traian Basescu a facut o Declaratie prezidentiala prin care, pornind de la Biletelul dezvaluit de Elena Udrescu la Sinteza Zilei din 11 ianuarie 2007, il acuza pe Calin Popescu Tariceanu de a fi agentul unor grupuri de interese nelegitime, premierul apare pe posturile TV pentru a raspunde. Printre altele, domnia sa afirma si reafirma ca razboiul pe care i l-a declarat presedintele isi are cauza in faptul ca "am refuzat sa fiu o marioneta care sa execute dorintele politice ale presedintelui si ale oligarhiei din jurul dumnealui". Atat in Discursul de la Victoria, cat si - mai ales - in interventiile de la Sinteza Zilei de pe Antena 3, Calin Popescu Tariceanu a dat numeroase exemple pentru a dovedi ca in jurul Cotrocenilor exista si isi spun cuvantul grupuri de interese nelegitime.

Dezvaluirile lui Calin Popescu Tariceanu se constituie intr-un moment iesit din comun. Intaia oara de la scrutinul din 2004, cineva indraznea sa dezvaluie ca Arhanghelul luptei impotriva coruptiei avea aripile manjite. Cel care acuza PNL, clasa politica de a fi infratite cu grupurile nelegitime de interese, era acuzat de a fi el insusi Il capo di tutti capi al unor grupuri nelegitime de interese. si acel cineva nu era un jurnalist, nici macar un politician din Opozitie. Era insusi seful Guvernului si, mai ales, insusi partenerul de batalie pentru cucerirea Puterii. socul produs de dezvaluirile lui Calin Popescu Tariceanu a impins in plan secund afirmatia ca razboiul declansat de Traian Basescu impotriva premierului isi are explicatia in refuzul de a subordona Guvernul oligarhiei de la Cotroceni.

Acum, dupa ce insusi Traian Basescu si-a deconspirat implicarea in favoarea unor firme care au muls si mulg statul, afirmatia lui Calin Popescu Tariceanu trece spectaculos in prim- plan. Indiscutabil, in materie de favorizare a grupurilor de interese, premierul e cel mai avantajat. Presedintele n-are prea mare putere in domeniul afacerilor cu statul.

Traian Basescu stia asta. stia, dar credea ca premierul Calin Popescu Tariceanu va fi o marioneta in mainile sale. Nu l-a facut el prim-ministru?! Premierul opune rezistenta solicitarilor de la Cotroceni. Care nu sunt deloc putine in primele luni ale lui 2005. (Se zvoneste ca premierul are un dulap cu biletele de la Traian Basescu.) Presedintele ia atunci pe cont propriu interventiile la diferiti ministri. Acoperindu-se legal cu dreptul de a da curs petitiilor primite de la cetateni. Desi neconstitutionale, interventiile sale sunt luate in seama de ministri. Nu de alta, dar premierul trece drept un Papa Lapte, un supus umil al presedintelui. Premierul reprezenta si el anumite cercuri oligarhice. Acestea il imping sa reactioneze la interventiile presedintelui.

Intuind ca pierde un atu urias - cel de a imparti favoruri cercurilor de interese - Traian Basescu lanseaza teza alegerilor anticipate. Cu scopul pitit de a-l inlocui pe Calin Popescu Tariceanu cu Theodor Stolojan. E nu numai supus presedintelui, dar si impartaseste cu acesta aceleasi cercuri oligarhice. si astfel se ajunge la razboiul dintre Palate. Nu un razboi al orgoliilor, cum s-ar crede, ci un razboi al intereselor economice.
Daca nu chiar mafiote.